S-a crăpat de ziuă, lumina a biruit noaptea. Întârzii în dreptul ferestrei cu vedere către stradă. Cam de trei-patru săptămâni mă întâlnesc în fiecare dimineață cu un bărbat nici bătrân, nici tânăr. Un zâmbet mai degrabă trist îi destinde vag chipul insuficient maturizat, conturat de o barbă de marinar, înspicată și tunsă [...]
Visez tot mai des în ultimul timp că sunt orb. Lumina ochilor mei stă pe pragul casei și plânge. O aud strigându-mi cu voce de copil prin întuneric: -Și pe mine cine o să mă ducă de mână când o să vină vremea să merg la școală? Liniștește-te, îi spun, mângâind-o pe creștet. N-o să [...]
...Dar timpul te vindecă de orice boală. Ispitit de fața cândva comunistă a Germaniei, hălăduiesc prin Berlin, un „oraș fals”, „ceva absurd”, cum citisem într-o carte scrisă de un columbian celebru. Și, zău, nu înțelegeam de ce i se păruse astfel burgul acesta încântător, deși se calculase „că, dacă izbucnește un război, Berlinul [...]
De câte ori trec prin dreptul unei multinaționale, mi se pare că citesc pe zidurile uriașelor clădiri, toate aidoma, impersonale și seci, sloganul de odinioară al comuniștilor: „Sarcinile noastre sunt precise, scopul nostru e clar! La muncă, tovarăși!”[1] Îmi închipui droaia de proletari corporatiști robotind surd și disciplinat în halele imense ale pierderii identității [...]
Sfârșit de septembrie, blajin și strălucitor ca un chip de sfânt. Prietenii de la Baia-Mare ne întorc vizita. Îi plimbăm pe la Comana, mai întâi zăbovim la mănăstire, înlăuntrul căreia înțelegem cu adevărat ce înseamnă iubirea de țară. Altminteri n-ar exista osuarul din jurul tricolorului de altădată. Îngenunchem o clipă și îi pomenim [...]