7         Ne-a răzbit foamea, până la finală mai sunt vreo șase ore. Intrăm într-o  tavernă ocupată de suporterii lui Atletico. La o  masă, afară, beau bere patru bărbați în tricouri albe, culoare aleasă de Franco pentru Real Madrid. Un puștan din tabăra adversă le arată numele lui Arda de pe bluza [...]

6      Lisabona e în sărbătoare. Îi stă bine cucerită de „conchistadorii” spanioli. Strada mare, care urcă domol printre copacii înfloriți în mov, pâlcurile zgomotoase de socios, frenezia contagioasă de peste tot... „Simeone, Cholo Simeone !”[1], scandează galeria cartierelor sărace din Madrid. „Simeone, cornuto Simeone !”[2], răspund în batjocură ceilalți, privindu-i de sus. Spectatorii [...]

      5       Gara din Estoril seamănă cu cea din Eforie Sud. Sau Nord, dar ce mai contează acest amănunt ? Are un aer patriarhal, de margine de lume. Un pescăruș scâncește indecis pe deasupra clădirilor vechi. Îi răspund de jos, de pe peronul pestriț, guralivii spanioli. Ciorchini de tineri și  bătrâni, de femei [...]

4        „Atleti ! Atleti !” aud ca prin vis. Sar din pat  și mă  duc la fereastră. Grupuri colorate și gălăgioase de suporteri, cu steaguri  alb-roșii  și albastre, scandează numele „plăpumarilor”. Îi văd pe faleză, la Estoril[1], în  dimineața primei mele finale europene. M-aș vrea între ei, fericit să fiu alături  de [...]

3         E aproape miezul nopții și nu mă îndur să închid ochii. Stau și visez. Mâine e meciul ! Lisabona, Da Luz, imnul lui Häendel, finala Champions League... Mă văd pe o străduță  pietruită din Cernavodă,  am vreo nouă ani. Îmi așez ghiozdanul pe trotuar, la un metru distanță de zidul [...]