Umor judiciar

      Sunt Ia o judecătorie din afara Bucureștilor. Aștept să-mi vină rândul, așteptarea aia sterilă și  istovitoare... Mă zgâiesc la peticele de hârtie cu fel de fel de anunțuri, lipite pe uși și pereți. Uneori zâmbesc, alteori mă încrunt. Oricum caut risipirea în fleacuri. Sunt, în astfel de momente, un asasin pornit să-și [...]