Ioan Peia – O icoană

Stă pe-un scaun şi priveşte Lung şi trist, spre bătătură, Ochiul bun îi licăreşte Lăcrimînd sub geana sură; Poate cată-ntre fîneţe, Prin băltiţa unduioasă Şi se vede,-n tinereţe, Cum frîngea rogozu-n coasă? Poate-n gînduri îi apare Carul lui cu boi cît munţii Sub cumintea înserare, Pe cel drum din latul frunţii? Poate că se vede [...]