13

 

      Ne luăm rămas bun de la ocean, parcă mai placid ca oricând. Valurile timide mângâie stâncile înverzite. Plaja e pustie, abandonată  pescărușilor, și ei  posaci. Doi tineri, ca de abanos, aleargă pe faleză. Niște sculpturi în mișcare. Părinții și bunicii lor, probabil,  trăiau în Africa nu demult. Nici nu le trecea prin minte că neamul li se va înrădăcina mai târziu în Portugalia, puterea care îi asuprise până atunci. Dar așa s-a întâmplat pretutindeni în țările colonizate, la un moment dat sclavii își cer drepturile. E legea nescrisă a istoriei de ieri, de azi și de mâine.

– Primii fotbaliști de culoare pe care i-am văzut  în Europa, Marius, au fost Trésor  și Adams. Cred că era prin 1972, iar cei doi erau fundașii centrali ai Franței, țara lui…Voltaire și Descartes. Tot cam atunci, Sidney Poitier rupea clișeele de la Hollywood, nu ? Segregația rasială se zdruncina ireversibil tocmai în bârlogul Ku Klux Klan-ului. Ce mirat m-am arătat, ce uimire mă împungea în clipa în care i-am zărit pe amândoi intonând Marseilleza… Trésor, tizul tău, a venit și la Craiova, cu Bordeaux, jucător  de clasă. Celălalt, Adams, zace din 1975 în inconștiență,  e o masă de carne conectată la niște aparate. Un  experiment pe care specialiștii îl prelungesc  cu un cinism de speriat[1]. A apărut apoi Janvion, fundașul dreapta din seducătoarea echipă a Sfântului Ștefan[2], învinsă fără glorie de Bayern, în finala CCE din 1976, pe stadionul Hampden Park din Glasgow. Janvion îi avea alături pe Čurković, Piazza, Lopez, Repellini, Bathenay, Larqué, Santini, frații Revelli, Sarramagna și Rocheteau. Titularizarea  lor în naționala Hexagonului a surprins la început, aducea  o notă exotică. Mai târziu, exotici au devenit albii de lângă Boli, Tigana, Lama, Desailly, Angloma, Wiltord, Govou, Henry, Thuram, Karembeu, Makélélé, Anelka, Trezeguet, Vieira, Pogba…

––––––––––––––––––––––––––

Și Eusébio a fost negru. Avea o inimă de aur, iar în ea a încăput nu doar Mozambicul, ci și Portugalia. Din inima asta imensă s-a născut  legenda fotbalistică a Lusitaniei. Ea și fado-ul…

     „Deixar de contar naõ passo

     O fado com altivez

     Porque o fado é muito nosso

     Porque é muito potugés (…)

     Vê-o por fora o a turista

     Aquele fado maldiz

    Sau cantador e fadista

    Para honrar o meu pais.”[3]

––––––––––––––––––-

[1] Jean Pierre Adams, originar din Senegal, a jucat la PSG, Nîmes și Nice. Din anul  1982  se află în stare vegetativă care-i permite doar să clipească, să respire  și să digere mâncare. Totul a început de la o  simplă operație la ligamentele încrucișate, însă medicii au greșit  doza de anestezic…

[2] Saint-étienne

[3] „Nu pot să nu mai cânt

Fadoul cu semeție

Pentru că fadoul e al nostru

Pentru că este portughez.(…)

Turistul nu poate pricepe

Fadoul acela blestemat

Sunt cântăreț și fadist

Ca să-mi cinstesc țara mea”.