21

 

     Ce înalt e cerul aici, la Islaz! Și înțesat de stele, cum or încăpea atâtea în fundul ăla de căpistere? Nicăieri nu este mai misterios ca aici. Carul mare și-a schimbat osiile, și loitrele, și șușlețul, toate strălucesc ca nou-nouțe… Mi-e dor să zbor, ca în copilărie, una, două îmi scoteam aripile de sub căpătâiul umplut cu paie și țuști!, mă înălțam ușor pe deasupra duzilor, a acoperișurilor țuguiate până ce ajungeam la Lună… Mai târziu am aflat că și fotbaliștii, îndeosebi cei brazilieni, sunt stele care mai de care…

Pelé a fost prima dintre ele. Edson Arantes do Nascimento, pe numele său din certificatul de naștere, în care este menționată și data nașterii: 23 octombrie 1940. Un copil sărac, poreclit Dico sau Belé, ridicând praful cu mingea pe străzile din Bauru, acolo unde viața îl aruncase pe tatăl său, Dondinho, retras prematur din activitatea fotbalistică din cauza unei accidentări. Puștiul era vedeta cartierului, așa că Brito (participant la Cupa Mondială din 1938), care o antrena pe Bauru Atletic Club, îl duce la Santos Football Club.

–––––––––––––––––––––––––

Dincolo de geniul lor fotbalistic, jucătorii brazilieni sunt extrem de dificili prin refuzul lor de a se adapta regulilor de disciplină europeană. Întârzie la pregătire, se antrenează fără prea mare tragere de inimă, au o viață de noapte tumultoasă, hipersensibili la critici și laude, greu de strunit. Nu degeaba Ronaldo mărturisea că „L-am bătut pe Ronaldinho la petreceri, dar el a fost mai bun în teren și pentru că am rămas doar un an la Barça.“ Abia cu Cerezo și Dunga fotbalul carioca ne-a arătat și cealaltă față – sobră, meticuloasă, harnică. Cu brazilienii în echipă, spectacolul este asigurat, nu și liniștea vestiarului.

Ce înalt e cerul aici, la Islaz! Și spuzit de stele… Aud din depărtare un colind vechi…

„Când Dumnezeu s-a născut

Și pământul l-a făcut,

Sus cerul l-a ridicat:

Patru stâlpi l-a răzemat,

Patru stâlpi tot de argint;

 

Mai frumos l-a-mpodobit,

Tot cu stele

Mărunțele,

Mai pe sus cu mai mărele,

Soarele cu razele,

Luna cu luminele!“[1]

Iar vorbele lui Pelé sună altfel sub un așa cer: „Dacă ești primul, ești primul. Dacă ești al doilea, nu ești nimic.“

––––––––––––––––-

[1] Tudor Pamfile, Cerul și podoabele lui