Rând pe rând, România își mai închide o fabrică, un spital, o școală,  o uzină, un ziar, o ușă spre viitor… ARO, IMGB, Vulcan, Electroputere… nume ale falimentului  național. „Unde-i lacăt cu rugină, / La fereastră nu-i lumină”…

De mâine, Evenimentul zilei  pe papirus va fi o amintire, chioșcurile de difuzare își vor coborî steagurile în bernă, iar noi, oamenii vechi, vom păstra un moment de reculegere lung cât o veșnicie. Din nefericire, nicio organizație  civică nu va ieși în  stradă sau pe ecranul televizoarelor în semn de protest pentru cumplita  discriminare negativă la care sunt supuși cititorii de jurnale tipărite. Dacă „haștagiștii” ar fi pățit una ca asta, să te ții mitinguri,  zavistii, zavere și inițiative de urgență ale guvernului… Fără lumea aia de hârtie chenăruită în tuș, nimeni n-ar mai fi auzit de Poiana lui Iocan, schițele inegalabilului Ion Luca Caragiale s-ar fi năruit din lipsa Răcnetului  Carpaților ori a Moftului Român, iar Ultima oră a tragicului Mihail Sebastian n-ar fi apucat  să apară…  Vedeți, dară, ce săraci am fi fost? Printul e pe cale să dispară  din peisajul gazetăresc românesc și, după cum știm, mortul de la groapă  nu se mai întoarce! Se va ivi însă în geam, în toiul nopților noastre de singurătate, sufletul neîmpăcat  al răposatului și ne va bate în geamul  online-ului. Presa băștinașă a luat, iată, chipul moroilor și, zău, mi s-a făcut deja dor de vremurile în care islăzenii mei, ca și proletarii navetiști  din sat, de pildă, înainte de a pleca de acasă, își înfășurau  brânza și pâinea cea de toate zilele în foile inestetice și grosiere ale ziarelor aflate la cheremul organelor de partid unic și grijuliu să-i alfabetizeze ideologic cu anasâna.

Îndărătnic și reacționar până la stupiditate, îmi voi  conduce neîmpăcat pe ultimul drum camaradul drag și-i voi rosti la căpătâi necrologul de despărțire; fiindcă, de trei decenii, Evenimentul zilei asta a reprezentat pentru mine – un camarad cotidian.

Așadar, încă un ritual pierdut, încă un oblon tras peste un orizont altădată larg și ademenitor… Să-i fie celuloza ușoară ! „Unde-i lacăt cu rugină, / La fereastră nu-i lumină”…