Duduii Prună, ajunsă dintr-un regretabil accident politic în fruntea Justiției din țara de cobai, i se pare că proiectul Legii pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat ar crea o „imunitate nemaiîntâlnită în Uniunea Europeană, cel puțin”. În ajutorul „tehnocratei”, care crede că drepturile omului sunt un lux, a sărit și căprarul Klemm, ambasador, în scriptele americanilor: „Propunerea de a schimba radical cadrul de funcționare al ANI, de a oferi imunitate extinsă avocaților – niciuna dintre aceste propuneri nu va susține lupta României împotriva corupției”. Ce zici, Frantz ? Pardon, Hans !
În timp ce organismele europene se căznesc să consolideze drepturile procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale, urmașa în ridicol a sinistrei Guseth se gândește să mai dea o lovitură statului de drept. Uitând sau ignorând că la punctul 33 al Directivei 2013/48/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 se prevede în mod expres: „Confidențialitatea comunicării dintre persoane suspectate sau acuzate și avocatul lor este esențială pentru asigurarea exercitării efective a dreptului la apărare și este o parte esențială a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, statele membre ar trebui să respecte confidențialitatea întrevederilor și a altor forme de comunicare dintre avocat și persoana suspectată sau acuzată în exercitarea dreptului de a avea acces la un avocat prevăzut în prezenta directivă, fără derogare”.
Cât privește aflarea în vorbă a yankeului trimis de Administrația Obama la București, Joel Shapiro – analist guvernamental și profesor la National Intelligence University – îl pune elegant la punct: „În SUA, privilegiul avocat-client este ceea ce numim sfânt, nu poţi să încalci asta. Ceea ce un avocat sau un client, care poate fi sau nu un infractor sau acuzat de ceva, îi spune avocatului său este absolut privat. Statul nu îi poate intercepta, nu îi poate asculta, dacă o face, cazul este respins în instanţă. Nu poate asculta, nu poate să citească e-mail-uri, doar în cazurile rare în care însuşi avocatul comite o infracţiune. În SUA, asta e ceva ce nici măcar nu ridică probleme, adică toată lumea înţelege acest lucru. Dacă aţi privit serialele americane poliţiste, e o chestiune standard. Dacă aici o faceţi altfel, înţeleg, dar…”.
Și întrebat ce se întâmplă atunci când infractorii ascund dovezile incriminatoare în biroul avocatului, expertul în spațiul ex-sovietic și Rusia, lămurește definitiv problema: „Aşa este, din nefericire dacă există avocaţi corupţi, se poate întâmpla. Dar acesta poate fi un caz în care procurorul poate dovedi că avocatul a fost implicat într-o activitate infracţională, nu că doar şi-a apărat clientul. Dar dacă aperi pe cineva, hei, asta e. Îi laşi în pace, nu poţi, aşa funcţionează legea americană. Mie mi se pare că e o idee bună, pentru că protejează… De prea multe ori am văzut în SUA şi în alte părţi oameni nevinovaţi care pentru anumite motive îşi pierd libertatea. Şi de aceea trebuie să ai… Poate că nu ne place. Dar de aceea avocaţii trebuie să îşi poată apăra clienţii fără să se teamă că statul poate interveni”.
Iată, așadar, ce înseamnă imunitatea nemaiîntâlnită sau extinsă a avocaților, cu care doi diversioniști încearcă să manipuleze opinia publică din România.