Dinspre mine

     Plouă mocănește, îndesat și sâcâitor. Drumul până la păstrăvărie este lung și accidentat. Ajunși aici, cercetez atent  fiecare bazin și abia  acum înțeleg  cu adevărat expresia „se simte ca peștele în apă”...

Motto:                                                   „La cevaș' rând gloata țigănească,                                                   Gândi cum sfaturi să le strămută;                                                   Ș'indată, iaca, să scoală iute”. Ion Budai-Deleanu, Țiganiada             La câțiva kilometri de Bughea de Jos se află un cătun de vreo 800 de suflete. Cândva, un măcelar s-a aciuit aici și, cum avea nevoie de ajutoare, a chemat [...]

     Pândesc  soarele să coboare peste pădurile renăscute și să se pitească până dimineață într-o  peșteră umbroasă. Când este aproape să apună, îl surprind în flagrant și-l arăt lumii în  toată-i goliciunea divină. Cineva, refugiat aici din București și îndrăgostit pe veci de meleagurile  muscelene, ne dăruiește niște fresce cu soarele la răsărit  și [...]

     Plecăm din Bughea de Jos pe o cărare abruptă ce șerpuiește printre brazi și fagi viguroși. Zăbovim nițel pe buza Râpei Șoimului și ascultăm liniștea compactă din jur. E ca la începutul lumii. O luăm din loc, mai încălecăm o șa de deal și, deodată, turla bisericii ni se arată în vale. Priveliștea [...]