• avocat
  • scriitor
  • publicist

OUG nr.18/2016 pentru modificarea Codului penal și a Codului de procedură penală – observații

 

Guvernul României  a adoptat Ordonanța de Urgență nr.18 din 23.05.2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art.31 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară.

Pretextul emiterii acestui act normativ a fost „iminenta împlinire a termenului de 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României,  partea I  nr.240 din 31 martie 2016 a  deciziei Curții Constituționale nr.23/2016, privind art.318 Cpp”, ceea ce ar antrena o  serie de consecințe negative  în administrarea actului de justiție. Și spun pretext fiindcă  ordonanța amendează și alte texte, declarate neconstituționale, din cele două coduri, pentru care termenul de 45 de zile s-a împlinit  cu mult timp înainte. În defintiv, existența acelei „situații  extraordinare” la care face referire art.115 al. 4 din Constituție  trebuia definită  într-un fel.

Dincolo de controversele iscate deja în legătură cu ocolirea  legislativului în acest demers de „cosmetizare”  a legislației penale, mă voi referi în observațiile mele la câteva dintre modificări.

Prima observație vizează art. 77, modificare prin care  art.308 al.1 Cpp are următorul conținut: „Atunci când există riscul ca persoana vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente sau un martor să nu mai poată fi audiat în cursul judecăţii, procurorul poate sesiza judecătorul de drepturi şi libertăţi în vederea audierii anticipate a acestuia”.

Redactarea acestei norme este nefericită și prolixă, prin nesocotirea unor reguli gramaticale elementare. Ar rezulta, de pildă, că persoana audiată, la cererea  procurorului, va fi chiar… judecătorul de drepturi și libertăți („procurorul poate sesiza judecătorul de drepturi şi libertăţi în vederea audierii anticipate a acestuia”). Tehnocrații din actualul guven nu sunt tocmai cei mai exacți vorbitori de limbă română,  stagiile lor prin eurocabinetele bruxelleze influențându-le graiul și mentalitățile. Mă gândesc, totuși, că urgența ordonanței nu trebuia să afecteze într-atât rigoarea juridico-gramaticală și că se putea găsi un specialist care să pună de acord textul cu limba română.

Așadar, corect era: „Atunci când există riscul ca persoana vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente sau un martor să nu mai poată fi audiate în cursul  urmăririi penale, procurorul poate sesiza judecătorul de drepturi şi libertăţi în vederea audierii lor  anticipate”.

A doua observație vizează art.35, modificare prin care art.172 al.12 Cpp are următorul conținut: „După finalizarea raportului de constatare, când organul judiciar apreciază că este necesară opinia unui expert sau când concluziile raportului de constatare sunt contestate, se poate dispune efectuarea unei expertize”.

În vechea reglementare, acest alineat prevedea că: După finalizarea raportului de constatare, când organul judiciar apreciază că este necesară opinia unui expert sau când concluziile raportului de constatare sunt contestate, se dispune efectuarea unei expertize”.

Prin urmare, acum, în situația respectivă,   efectuarea unei expertize nu mai este obligatorie, ci facultativă, urmând ca organul judiciar să dispună potrivit convingerii sale. Norma veche era în măsură să garanteze dreptul la un proces echitabil, în condițiile în care, de regulă,  raportul de constatare se administrează fără ca subiecții  și părțile din proces să aibă cunoștință. Se ajunge astfel ca o probă extrem de importantă, decisivă chiar în spețele  economico-financiare, să fie obținută de acuzare însăși, prin angajații acesteia, în mod  netransparent, principiul egalității de arme între apărare și acuzare fiind astfel încălcat flagrant.

Or, pentru remedierea acestor încălcări ale dreptului la apărare, legiuitorul obliga organul judiciar să dispună efectuarea unei expertize, în cursul  căreia se putea auzi și vocea acuzatului.  Noua normă lasă la latitudinea organului judiciar necesitatea administrării probei cu expertiza, ceea ce amplifică rolul discreționar al acuzării în procesul penal.

A treia observație  vizează art.35, modificare prin care, la art.174 Cpp, s-a introdus   un alineat nou  (21), cu următorul conținut: „Nu poate fi desemnată ca expert recomandat de părţi în aceeaşi cauză o persoană care funcţionează în cadrul aceleiaşi instituţii medico-legale, institut sau laborator de specialitate cu expertul desemnat de conducerea instituţiei respective la solicitarea organului judiciar.”

Această incompatibilitate pune apărarea în condiții de inferioritate față de acuzare, știut fiind că expertizele  criminalistice și cele medico-legale  sunt monopolul Institutului Național de Expertize Criminalistice și ale Institutului Național de Medicină Legală. Prin urmare, pentru alegerea unui expert recomandat, într-o expertiză medico-legală, de pildă,  care se efectuează în București, va trebui să  apelezi la un medic legist din altă localitate… Când era mult mai simplu să se găsească o modalitate legislativă prin care să se spargă monopolul acestor instituții  în domeniul expertizelor criminalistice și medico-legale, așa cum s–a întâmplat în țările din Uniunea Europeană  și nu numai.

Pe de altă parte, rațiunile pentru care s-a modificat acest text ar fi trebuit să determine „legiuitorul extraordinar” să constate aceeași incompatibilitate  și în situația judecătorului care  soluționează cauza reținută  spre judecare de un coleg de-al său, de la aceeași instanță, în urma admiterii plângerii împotriva soluției de netrimitere în judecată. Fiindcă  dacă  un medic legist este  incompatibil să fie recomandat de părți în cauza în care  expertiza se efectuează chiar de către   instituția în care lucrează, cu atât mai  incompatibil devine judecătorul căruia i se repartizează dosarul  în care un coleg  de-al lui a admis plângerea împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată și a reținut  dosarul spre judecată.

Ultima observație vizează  art.113, modificare prin care art. 453 al.1 lit. f Cpp  are  următorul conținut: „hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.”

Vechea normă prevedea că acest caz de revizuire poate fi  invocat și în celelalte cazuri, nu doar în dosarul în care a fost admisă excepția de neconstituționalitate. Prin noua reglementare se va ajunge la situația absurdă și deloc în spiritul Constituției – egalitatea  cetățenilor în fața legii – ca norma declarată neconstituțională  să profite  doar celor care au ridicat excepția, nu și celorlalți, condamnați în baza aceluiași text  legal. Or, efectele  deciziilor constituționale  se produc erga omnes și de ele trebuie să beneficieze toate persoanele condamnate în baza textului devenit neconstituțional.

Modificarea acestui  text de lege va obliga părțile din proces să ridice tot felul de excepții, ceea ce va duce la o aglomerare nejustificată a Curții Constituționale.

Deocamdată, acestea sunt primele mele observații pe marginea OUG nr.18  din 23.05.2016, act normativ care, cu siguranță va fi amendat în perioada următoare de către Curtea Constituțională.

Va puteți abona la articole prin e-mail:

Citeste si...

9 septembrie, 2024

Guvernul României a adoptat Ordonanța de Urgență nr.18 din 23.05.2016 pentru modificarea și completarea L

3 iunie, 2024

Guvernul României a adoptat Ordonanța de Urgență nr.18 din 23.05.2016 pentru modificarea și completarea L

18 ianuarie, 2024

Guvernul României a adoptat Ordonanța de Urgență nr.18 din 23.05.2016 pentru modificarea și completarea L

Articole similare

Profesorul Corneliu Bîrsan ne va iubi din ceruri
VIZUALIZARI
Statueta-oglindă
VIZUALIZARI
Despre corupți, altfel !
VIZUALIZARI
Despre frica judiciară
VIZUALIZARI
Înainte de pronunțare
VIZUALIZARI
Două temeiuri juridice pentru o achitare ?!
VIZUALIZARI
Justiția, ca joc de societate
VIZUALIZARI
Cazul Piedone
VIZUALIZARI
Avocați și avocați...
VIZUALIZARI