Adineauri, între Islaz și București…

       Anii se scurseseră pe nesimițite, mișeii!, și îi împovăraseră pe cei doi bătrânei cu beteșuguri și aleanuri cât nu puteau căra în spinările gârbove. În bătătura  lor încă neastupată de bălării,  vara li se părea fără mărginire. Pe poartă arar mai pășea picior străin,  oamenii  se împuținaseră dintr-odată și satul își primea [...]