Soră a cumplitelor Stheno și Euryale, fiica perechii Phorkys și Keto, Medusa s-a refugiat la Islaz, într-un fel de Grădină a Hesperidelor. Cei trei monștri femeiești aveau capetele pline de șerpi și priviri care împietreau orice ființă, ce mai, niște arătări de groază. Gorgonele, cică, „erau înzestrate cu brațe de bronz și aripi [...]
A izbucnit dintr-odată primăvara și pensiunea s-a gătit cu toate miroasele florilor. Sălciile mlădioase s-au trezit și ele din letargie și poartă parfumurile vegetale spre marginea asta de sat, întregind povestea tinereții fără bătrânețe și-a vieții fără de moarte...
Domoală, spectaculoasă, melancolică, veselă, ușuratică, cucernică, fascinantă, monotonă... Așa e lunca dimprejurul Islazului, cuibul meu de visare. De departe, un prieten îmi trimite o fotografie cât un zbor pe-o creastă de munte.
A înflorit rapița, Dumnezeule, ce minunăție ! Galben și verde... Și cerul azuriu... Umblu beat de atâta frumusețe prin lanurile de închipuire...
MOTTO: „Îmi amintesc de Paşti, la noi acasă: O zi de Primăvară, luminoasă, Cu adieri de aer parfumat, Cu sunete de clopote pe sat.” [...]