„Omenirea se resetează!” ne anunță surescitați vizionarii viitorului imediat. Și de aici încolo se prăvălesc peste noi scenarii cu duiumul, unul mai excentric ca altul.   De pild

În vara anului 1931, românii s-au prezentat la vot pentru a-și alege parlamentarii. La capătul campaniei,  Tudor Teodorescu-Braniște[1] va scrie că „violenţa administraţiei, încurajat�

Piu, cândva DJ la căminul cultural  și nu numai, dar și sufletul oricărei petreceri din sat, s-a… privatizat! Și-a agățat de gard, în exterior, o pompă de benzină, a scris prețul, u

E ultima zi din 2024. O  pâclă groasă și rece a îmbrăcat  satul. Stăm „sub vale”, la Marcel în grădină, și ațâțăm focul. Așa, ca de  sfârșit de an, să ardem duhur

Ies din Ciuperceni, înspre Traianu, și după câteva zeci de metri fac la dreapta,  pe șoseaua ce duce  la Poiana (Flămânda  de altădată). În stânga,  la mică distanță,

Nu foarte demult, Preaputurosul din Deal și-a rupt din timpul  ce-i prisosește ca să ne anunțe superior că… statul a eșuat! Culmea, el îi era și-i este încă (illegal, desigur!) oberș

Din când în când, Crin Antonescu se trezește din lunga-i letargie bruxelleză  și ne amintește că încă există ca formator de convingeri.  De exemplu, l-a  pârât nației pe cel care i-a

Cum să faci un interviu bun Cartea lui Marian Nazat Lumea de azi în aproape 16 interviuri. Partea a treia (RAO, 2024) vine ca o continuare firească a surorilor sale, prima apărută în 2017[1],

Demult, cică, într-un sat de pe malul românesc  al Dunării, a trăit o fată ca niciuna  alta. Căci ea căpătase o boală nemaiauzită vreodată, de care nu i s-a găsit leac până a închis

„În lumea plină de urmăriEu sunt un om pe nişte scări,În sus ce e, în jos nimic,În jos ce e, în sus nimic.” Dimineața, adesea, fredonez versurile păunesciene, cântate ca nimeni altc

Plouă mocănește și miroase a plumb bacovian. Iarna abia începută are chipul unei primăveri crude promițând belșug de roade. România încă nu s-a trezit din  buimăceala electorală, deși

„Duminică, 15 decembrie 2024, între orele 15-17, vine popa cu Crăciunul”, citesc pe un  bilețel lipit  pe ușa de la intrarea în bloc. Și la momentul sorocit, soneria a sunat scurt. De pe

În curând, la Editura RAO va apărea cartea mea Am fost cândva procuror, din care astăzi voi publica un  întreg capitol. De ce acum și de ce fragmentul respectiv? Fiindcă anul acesta se vo

Citesc cu firească preocupare profesională celebra Decizie din 6 decembrie 2024 prin care Curtea Constituțională a României a anulat întregul proces electoral cu privire la alegerea președintel

Înfrângerea surprinzătoare suferită de Marcel Ciolacu chiar merită povestită  și nepoților  nepoților noștri! Ei bine, prea sigur de primul loc în turul întâi, în vreo douăzeci și tr

Nostalgia mă gonește la Costinești la început de iarnă. N-am mai trecut pe aici de vreo două decenii, atunci izolându-mă la Vox Maris, o insuliță de  bun gust și rafinament. Sunt 

La sfârșitul anului 1989, mi s-a părut că particip la o revoluție, dar târziu, foarte  târziu, am aflat că  „a fost și o lovitură militară de stat”[1]. Atunci, potrivit senato

În prima joi din decembrie am scris textul Sinuciderea statului american de drept, fără să  intuiesc că peste o zi statul român de drept va  fi asasinat cu  implicarea  făț

                                 &n

Nu-i vreo noutate că aleșii neamului sunt un fel de oglindă a acestuia. Căci după chipul și asemănarea lor deslușim și poporul care i-a votat. De aici, din primul tur de scrutin prezidențial

Nu o mai văzusem de ani buni. Ne-am cunoscut întâmplător, în timp ce ședeam în antecamera aceluiași cabinet medical, unde aveam amândoi programare. Și cum așteptarea  dezleagă limbile în

Cobor în lunca pârjolită a Dunării, „pe drumurile de pământ brăzdate de făgașuri uscate”[1]. Aerul dogorește, simt că mă scurg în țărâna încinsă. Pășesc greoi și habar n-am &n

Șuieră vântul la marginea României. Turbat, tăios, neînduplecat, neostoit... Deși e soare, un  soare cu dinți ! Ascuțiți ca niște colți de fiară  sălbatică. Nisipul de pe malu

„Vine potopul !” ne anunță bosumflat Victor Ponta, amplificându-ne perplexitatea, uitând că tocmai ei au pregătit cataclismul ce se va abate curând asupra plaiului românesc. Căci politici

Eram puștan la Turnu Măgurele când am aflat că Dumitru Popescu, înaltul (la propriu și la figurat!) demnitar comunist,  îmi este concitadin.  Mai precis, eu, lui, să nu fiu ridicol ! I se zi

În octombrie, chiar la sfârșitul lunii, l-am invitat la Sibiel ca să ne încânte cu cântecul său nepereche. Ce seară am trăit atunci, ce efuziuni nostalgice, ce plutire  peste timp și v

Ne știm de vreo 35 de ani, de când m-am mutat în București, însă n-am vorbit niciodată. Nici măcar nu ne salutăm, deși ne-am intersectat  de multe ori. La început, mai des, acum, mai r

„Ce-aveți, mă, s-a umflat tărâța-n voi ?” ne  plesnea cu vorba plină de miez câte-un profesor în momentul în care o luam pe arătură. Și ne potoleam, că nu ne dojenea degeaba, dimpotr

Media din zilele  noastre  a depășit cu mult bariera nerușinării ! Zi de zi, pe ecranul televizorului și pe gârliciul telefonului mobil se îmbulzesc știri despre nimic. Momeli  aruncate mul

Toamna plutește senzual peste Valea Oltului, mângâiată de un soare rotund ca o iluzie coaptă. Cerul e limpede și azuriu, un imaș în care m-aș rătăci de-a pururea... Cum încă nu mi-au cres

În Piața Francofoniei (Dumnezeule, ce blasfemie!), un  imens panou triangular al firmei militare americane Lockheed Martin[1]. Pe una dintre fațete scrie: „Construim un viitor sigur pentr

A îngălbenit frunza, ziua și-a micșorat corola de lumină, iar toamna se tânguie într-un  pâlc de  mesteceni  răsăriți nu știu când și nu știu cum în mijlocul unei capita

De la  opincă și până la vlădică, norodul e indignat ! Cică e  mințit cu nerușinare de către politicieni,  profesioniști  dintotdeauna în prepararea de brașoave! Cei de la putere dau

O captivitate voluntară, irezistibilă, devoratoare, insațiabilă, copleșitoare...  Nimic n-o întrece în profunzimea bucuriei spirituale, nimic ! Și în fidelitate. Căci niciodată o carte

Azi, la ora 17:30, la hotelul InterContinental Athénée Palace, vă aștept  la o întâlnire cu ultimele mele apariții editoriale – Macină viața, macină…,  Qatar 2022. Mondialul lui Messi,

                                 &n

                                 &n

Chiar așa, ce blestem  o fi căzut pe capul președinților României  din 1990 încoace? Păi, haideți s-o luăm cu fiecare în parte! Asupra „emanatului” Ion Iliescu s-au azvârli

                                 &n

Să vezi și să nu crezi, Ana Birchall  s-a înscris în bătălia prezidențială! Evenimentul trebuia marcat cum se cuvine, așa că ocupanta unor portofolii ministeriale de altădată a venit în

Gata, în câteva zile va apărea în librării, pe raftul rezervat Editurii RAO, și partea a treia a culegerii de interviuri Lumea de azi ! Lansarea cărții este deja programată la sfârșitul lun

Așa sună programul electoral al candidatului pesedist la sceptrul prezidențial. La auzul sintagmei, m-am scuturat ca atins de friguri. Brr, neinspirată alegere! Căci, din  vremea romanilor,

Nu foarte departe de noi, oamenii-pager din Liban au  fost spulberați de la distanță, printr-o simplă apăsare de tastă israeliană. Demonstrația de forță a Mosad-ului a încremenit  omenire

Citesc, recitesc și mă crucesc!  Mă frec la ochi  o dată și încă o dată! Nu am vedenii, nu ! Chiar e adevărat că autorii atentatului din 11 septembrie 2001 n-au fost judecați înc

PROLOG În anii '40, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, scriitorul  englez Philip Guedalla a publicat volumul Men of war,  în care, referindu-se la turci, observa  „c�

De parcă nu ne ajungea zăpușeala verii abia răposate, a mai trebuit să îndurăm și excesele de turbare ale „câinelui de pază” osândit, chipurile, să păzească democrația! Fiindcă pre

„Nilă Trotinetă” n-a cântat decât o vară la Rapid! Și aia fierbinte rău. Mai întâi  a alunecat pe-o coajă de săpun de și-a boțit nasul și de aici alergia la… Săpunaru, ca și

Apusul scaldă văzduhul „Țării Crăciunului” (splendida metaforă a călugărului Iordan Chimet atunci când vorbea despre Rohia!)  în culori de curcubeu și  ziua se strânge la&nbs

Mă hotărăsc să cutreier prin țara mea la  sfârșit  de vară pârdalnică. Mi s-a făcut  dor de Maramureș, cu oamenii săi  primitori și dintr-o bucată, neatinși de boli

Caut prin  bibliotecă, pe raftul Polirom,  un Dostoievski. Mă uit atent pe titlurile aliniate ca la paradă. Deodată, o mână  delicată îmi prinde degetele și tresar. Nora Iuga,

Parcă a fost ieri... În toamna din urmă, am pășit iarăși în pântecul rodnic al Facultății de Drept din București, acolo unde, cândva... Dar nu  despre mine e vorba ! În sala „Stoicesc

Și încă o istorioară cu tâlc: „Câteva luni mai târziu, doi agenți FBI au fost uciși în circumstanţe care au rămas neclarificate, în locul numit Jumping Bull din rezervaţia Pine Ridge.

Până să citesc memoriile actorului Marlon Brando, nimeni n-a reușit  să mă facă să înțeleg  cu adevărat  tragedia indienilor din America. Mă hrănisem și eu,  aidoma c

Belgrad. Delegația olimpică a Serbiei, cu Nole Djoković în frunte, este primită cu ovații de o sută de mii de compatrioți. Focurile de artificii luminează noaptea magică, iar eroii medaliaț

Aflu de la deputatul liberal Laurențiu Cazan că  prin eliminarea sălilor cu jocuri de noroc din localitățile cu o populație  sub 15 000 de locuitori, partidul său a pierdut voturi imp

Poposesc la biserica mănăstirii și la basilica Sfântul Nectarie,  remarcabile ctitorii bizantine. Șiruri, șiruri de pelerini se perindă  prin dormitorul și prin sufrageria răposatul

Îmi place la  nebunie să lenevesc pe un prosop, la  azăvada unei umbrele din  stuf și să mă holbez împrejur. Decorul e totdeauna fascinant și doldora de învățăminte, o școa

Cântă cocoșii undeva, aproape… Un câine latră în depărtare… „S-a luminat de ziuă”,  cum zicea ma'-marea. Oi fi la Islaz? mă întreb  confuz, mângâiat de zorii rozalii. Nu,

JN_18Descarcă JN_19Descarcă

Să te pronunți cu evaluări personale asupra miezului actualității nu-i este la îndemână oricui. Destui dintre cei care încearcă au o cultură sumară, ating în trecere faptele și ajung doa

Sunt la ultima filă din manuscrisul cărții  Am fost cândva procuror. O corectez cu grijă, dar și cu un soi de tristețe. Îmi este tare greu să mă despart de ea, după un an și jumătate

Șotiile se țineau lanț acolo, în casele de creație ale scriitorilor, care semănau mai degrabă cu internatele de elevi, prin  neastâmpărul ludic al chiriașilor vremelnici. De pildă,&nbs

Era vremea aia în care timpul abia se târa, plictisit de plictiseala din jur. Nu-i  cășunase să  muște hulpav  din  carnea vremelnică  a muritorilor și nici nu-i trece

Masacrarea palestinienilor de către  israelieni, cu aprobarea tacită  și condamnabilă a comunității internaționale, infirmă o  teorie dragă „poporului ales”. Până mai ier

Șefii bisericii de la noi au hotărât să se oficieze slujbe inclusiv pe izlazurile pârjolite de vipie, pentru a-l îmbuna pe zeul ploii să se întoarcă pe pământul valah. Paparudele au căzut

„España! España!” se scandează la Berlin, pe stadionul Olimpic,  în mijlocul unei veri mai toride ca niciodată, parcă. Băieții profesorului-emerit Luis de la Fuente ridică la cer o c

Nu știam cine este Dinu Popescu până zilele trecute, când am primit un material - În ce constă „democrația” americană? Este de fapt o plutocrație  -  care îi poartă semnătura. După

Aflat în excursie prin America, caraghiosul Iohannis a comis-o iarăși... Silit, prin  fișa postului, să comunice  cu gloata, s-a trezit față în față cu presa, care l-a iscodit &nbs

Figura marelui singuratic, Marin Preda, este descrisă de poetul Mircea Micu cu o anumită reverență: „L-am zărit prima dată pe holul Uniunii Scriitorilor de la Șosea; se privea în oglinzile m

Ce mai vuiet, ce mai larmă trăirăm de când fata cea urâtă și cam prostuță deveni peste noapte, ca în basmele copilăriei, prințesă! Da, întrucât așa s-a întâmplat cu selecționata  n

Marlon Brando mărturisește și  că „banii pe care îi primeam erau totuși mai puțin importanţi pentru mine decât faptul că în fiecare noapte, după spectacol, șapte sau opt fete mă a

Un loc aparte în Pantheonul cinematografiei îl ocupă Charlie Chaplin, care „ştia exact ce simte publicul. Nu știu dacă asta se întâmpla conștient sau instinctiv, dar înțelegea impactul mi

„Laurence Olivier a devenit o legendă în rolul lui Heathcliff în La răscruce de vânturi; cu chipul lui frumos, era foarte potrivit pentru rol şi un foarte bun actor. Dar romanul lui Emily Bron

Alt monstru sacru al micului și marelui ecran, „Tony Quinn, pe care îl admiram din punct de vedere profesional și îl plăceam personal, îl juca pe fratele meu, dar a fost extrem de rece cu mine

Dacă e să-l  credem pe Marlon Brando, „în timpul anilor 1960, toată lumea la Hollywood se culca cu toată lumea. Era regula jocului să te culci cu prietena sau soţia altui tip și vicever

 Culorile spun totul, ce rost are să mai stric cuvinte! Un rai din culori cu parfum de lavandă, aici, în Geraiul islăzean la început de vară...

Dacă am trăi în China, spre care  eu privesc cu neascunsă nădejde, 2024, pe stil românesc, cu alegeri peste alegeri, ar fi  Anul Ciolacului ! Păi, buzoianul, fără să fi câștigat&

„Eu ți-o trag bine!” Aiurez? Mai citesc o dată. Da, da, chiar așa scrie  pe o platformă auto destinată remorcării autovehiculelor betege… Ce exces de inspirație pe autorul părelnic

Revin la Drăgănești Vlașca, la  mănăstire. Parcă nicăieri nu mă simt mai bizantin ca aici, în inima Teleormanului. În Grădina Mironosiței a înflorit lavanda și miroase dumnezeieșt

 Pe cerul Teleormanului au crescut și s-au copt nu doar nori, ci și roadele pomilor fructiferi, mai bogate ca nicicând. Și fiindcă n-aveam  unde să le pun, Dumnezeu mi-a făcut  u

A apărut zilele trecute, la Editura RAO, cartea la care am trudit vreo doi ani - România, la răspântie.  Cum altfel? Căci  nu-i defel simplu să scrii despre  țara ta într-un mom

Stau absent și singur pe un scaun, într-o încăpere încă goală. Aștept din clipă în clipă să apară amfitrionul. Deodată, simt că sunt privit cu insistență enervantă  de cineva. Mă u

Mă uit întruna la  cerurile de la Rânca, de dimineață și până la ivirea nopții. Visez, oare?, mă întreb cu fericirea regăsită a copilului de odinioară. Nu, e  chiar adevărat c

S-a pornit alăria la Islaz, cerul s-a învolburat dintr-odată și-și varsă stropii mari și deși peste glodurile însetate. „Va fi belșug cu ploaia asta”, îi  zic unui bărbat leat cu

În curând, la Editura RAO,  va apărea cartea România, la răspântie, ale cărei pagini miros a „operațiune militară specială” și-a atmosferă de... scutlâc american  chiar pe �

Pe peluza verde din jurul Palatului Parlamentului s-au aciuat,  habar n-am cum, câțiva fazani. Îi văd și-i aud de câte ori mă plimb  prin preajmă. Încerc să pricep rostul  ino

                                 &n

Primesc un text aparținând Cristianei Popp, medic anatomopatolog  la Spitalul Colentina, apărut în  Anthropos - revistă de filosofie, arte și umanioare. L-am citit cu bucurie, scrierea

 Într-o „după-amiază de sărbătoare”, poeta Letiția Ilea își scrijelește  pe hârtie strigătul de singurătate sfâșietoare... „nu ai cui spune mamă nici tată bucatel

Cartea scriitorului, de acum consacrat, Marian Nazat „Mondialul lui Messi” (RAO, 2024) este nu doar un notabil eveniment editorial, din păcate –nu ştim motivele- trecut cu vederea, cum se înt

La masa la care stau acum sunt înconjurat de vreo treizeci de prieteni, veniți din diverse colțuri ale României – București, Islaz, Deva,  Constanța, Brașov, Timișoara, Brăila, Alexand

„Ce mai faci ?” îl întreb pe un fost antrenor de primă linie în fotbalul nostru. „Cu bătrânețea”, îmi răspunde resemnat. „Te mai uiți la meciurile din Superligă?” încerc să-l

Trec de la lumea cea mică a românilor, la cea mare, planetară.  Îmi potrivesc răsuflarea, obosită de atâta  strădanie. Și speriată de larma  iscată în jur. Ca de fiecare  dată, ori de

Sala Palatului e plină ochi! Aici, în urmă cu o jumătate de secol, Ilie Năstase (în ținută militară), prezentat de Cristian Țopescu, primea, din mâna răposatului Marin Dragnea, titlul de c

Alice Voinescu nu-l are la inimă deloc pe Ică Antonescu: „Ce gargariseală, Doamne! «Sângele luminos al spiritualității române!» «Regele este lacrima de bucurie din gena suferinţei noastre

Mereu și mereu zăbovesc asupra portretelor diverselor personalități  - de aici și de aiurea - desenate în paginile cărților  de memorii, cu osebire. Le privesc din toate unghiurile, doar, do

Ehe, câtă nostalgie mă năpădește când îmi amintesc de prima mea practică studențească, la Chiselet, lângă Oltenița, în 1983... Mereu și mereu îndărăt, că nu degeaba mă cheamă...

Până mai ieri habar n-aveam cine e Serge Varlay,  recrutor  de directori la corporația transnațională BlackRock[1]. Nici măcar compania asta nu-mi spunea nimic. Ignoranța mi-a fost alungată

Mă uit la un documentar despre pinguini. Puzderie, într-un  decor hibernal, spre Polul Nord.  Puișorii își așteaptă părinții să le aducă  mâncarea în cioc. Stau și scrutea

O iau înspre Întorsura Buzăului la  sfârșit  de martie. La Brădet, mai precis. Ca să ajung aici, trec prin Valea Siriului și nu mă mir defel că regele Carol I și-ar fi dorit