La Bușteni

     Început de primăvară oprimată și  contagioasă... Am fugit pentru câteva  zile la Bușteni, acolo unde munții, aflați „mai aproape decât oriunde, își arătaseră  toate detaliile, brazii, pietrele și, pe linia de creastă, cabana mică a Schiel[1]-ului, decupată ca o jucărie. Acum reapăruseră soarele și munții se îndepărtaseră, trași înapoi  ca de o mână [...]