Garsoniera mea

      Dimineața aceea de octombrie începuse  blajin, cu un  soare încrețit discret de palele unui vânticel șovăielnic. Ne treziserăm când noaptea încă mai spoia cu funingine obrajii zilei. Se lumina lin și voci aspre, defel agitate, spărgeau liniștea  zorilor. Șeful meu, Florian Florescu, fie-i țărâna ușoară!, ședea nemișcat și scruta melancolic câmpia învăluită [...]