„Ridicat-am ochii mei la cer”…

     Întâi și-ntâi s-a prăpădit Florache Oancea, tatăl mamei mele. Tata-mare, adică. Viața  i s-a terminat într-o iarnă cumplită  și mereu m-am întrebat cum naiba de a răzbit moartea printre troienele înalte și trunchioase... Mie mi-a trebuit ditamai ocolul, pe la Izbiceni, ca să ajung la înmormântare. Mormântarea era altceva, o rânduială la care [...]