Pe „Dealul Strigăturii”

     „A început să bată toamna în copaci”[1] aici, pe „Dealul Strigăturii”, la doi pași de Ghelari. „Sub un soare orbit de propria-i splendoare”[2], stau pe un tăpșan smălțuit cu flori și mă  dumic în zarea cea fără de sfârșit. Coamele domoale ale munților se pierd de jur-împrejur în culori amestecate, de-o ireală frumusețe. [...]