Ioan Peia, Din tată-n fiu…

Am fost fiul gliei mele Și, ca tatăl meu, român, El s-a dus, senin, la stele, Eu, pe-aici, încă rămân   Să mai simt în piept alintul Vântului din lunca verde, Să-mi pierd ochii în argintul Lacului ce-n stuf se pierde,   N-am râvnit în veci la cerul Altui loc din lumea largă, Dar, în [...]