Memoriile Anniei Bentoiu[1] acoperă o perioadă extrem de tulbure și de tragică din existența României (1944-1959). Gabriel Liiceanu notează că diarista „e martora, ultimul cronicar al românilor. Avea toate calitățile pentru a umple rolul acesta: inteligentă, caracter, spirit de observație, cultură istorică, umanistă, juridică și politică, talent literar, o viață pusă la [...]
„Statul Român a eșuat !” a silabisit, scrâșnind din dinți, momâia din Deal. Adică tipul ăla despre care un specialist în psihologie spunea recent că este „primitiv. Avar. Brutal. Nerafinat. Lipsa totală a autoironiei, a umorului, a empatiei, înlocuite cu stări de absență și indiferență afectivă brutale, justificate de o falsă decență, [...]
Târziu, foarte târziu, am aflat că, „la sfârșitul lunii aprilie 1852, Bălcescu pornește spre Constantinopol. La 8 septembrie, trece Dunărea pe malul stâng, la Turnu Măgurele, unde, pentru câteva ceasuri, se întâlnește cu Zinca Bălcescu și cu două dintre surori. Trebuie să plece degrabă înapoi, deși spera să rămână mai mult timp. Domnitorul [...]
Orașul se întinde printre dealuri verzi, de o parte și de alta a râului Cávado. Oamenii sunt liniștiți, nu vezi un cocalar măcar, ca peste tot în România. Viața pare să curgă după canoanele vechi, tradiționale și asta îmi dă o stare de bine. Pășesc dintr-o biserică în alta și cultul lui Hristos [...]
Orașul celebrei echipe de fotbal, o adevărată fabrică de exponate unice, tocmai bune de vândut străinătății la prețuri fabuloase... Urbea mult cântatului vin roșu și a vieții de noapte... Cutreier fără țintă prin centrul istoric și apoi o iau pe principalul bulevard, încercând să intru în hainele portughezului de rând... Mă zgâiesc [...]