Vremuri complicate…

Plouă repezit la București. Vântul s-a întețit și biciuiește tot ce-i iese în cale. S-a lăsat frigul peste o capitală mai mohorâtă ca oricând, după „ani de infamie și aroganță.”[1] În mijlocul mulțimii zgribulite, dar încă vibrând la imnul național, șade falnic, ca o statuie de gips goală pe interior,  președintele.  Chiar, ce-o simți  când [...]