Orașul e pustiu, de parcă ar fi a doua zi după... Ici-colo, câte un trecător grăbit și posomorât. S-au înmulțit măștile chirurgicale, albe sau bleu, de deasupra cărora te fixează priviri scrutător-suspicioase ori resemnate. Fiecare dintre noi poate fi purtător de virus, un focar de infecție adică. Am devenit pe nesimțite, din [...]
Am venit pe lume ca venetic, în Dobrogea, din doi părinți teleormăneni - Islaz și Plosca -, plecați să-și caute rostul pasager departe de casă. Habar n-aveam atunci că mi se hotărâse astfel și destinul, unul de pribeag prin propria-mi viață. M-am dumirit devreme, după ce-am ajuns la bunicii materni, acolo unde o [...]
MOTTO: Ce dacă vine primăvara Atâta virus e în noi Că martie se poate duce Cu toți migranții înapoi.[1] Apocalipsa a coborât iarăși pe pământ. Înfricoșătoare, hâdă, pandemică... Generația mea trăiește întâia oară o asemenea grozăvie, un fel de război planetar în care inamicul e pretutindeni și nicăieri, invizibil. [...]
MOTTO: [...]
Prin fața mea trece o tânără superbă, cu trup zvelt și armonios ca o amforă, „apetisantă ca o rodie coaptă, ca o smochină căreia i se crăpase coaja și lăsase să iasă prima picătură de miere.”[1] Cum aș mai cuprinde-o de mijloc și aș fugi cu ea în afara lumii! Deh, „carnea [...]