„A început să bată toamna în copaci”[1] aici, pe „Dealul Strigăturii”, la doi pași de Ghelari. „Sub un soare orbit de propria-i splendoare”[2], stau pe un tăpșan smălțuit cu flori și mă dumic în zarea cea fără de sfârșit. Coamele domoale ale munților se pierd de jur-împrejur în culori amestecate, de-o ireală frumusețe. [...]
De la Sebeș o cotesc la dreapta și o țin înainte, către Novaci, trecând de-a dreptul prin nori. De cum ieși din Ardeal totul se schimbă, și nu în bine: calitatea șoselei, a oamenilor, a serviciilor... Cică legiunile romane au desenat primele drumul acesta, însă nemții, cu războaiele lor mondiale, i-au îngroșat contururile [...]
„Iată giganticul Retezat limpede și aeric. Iată umerii munților, iată poalele, iată șesul, iată Valea Hațegului”, scria demult academicianul Aron Densușianu, un fiu al locului. Urc la barajul de anrocamente de la Râu Mare, o capodoperă a inteligenței tehnice românești. Drumul nu-i cel mai bun, însă pitorescul văii este amețitor. La întoarcere oprim [...]
Legenda acestui ținut (dacă n-o fi chiar istorie adevărată!) dăinuie încă și ea ne mai vindecă întru câtva de nostalgie, de înstrăinarea de ieri și de azi. Iar după ce isprăvești de citit cartea inimosului Ion Malea Olar (Dumnezeu să-i păstreze de-a pururi memoria!) - Oameni din lumea satului meu, Ghelari -, înțelegi [...]
Gura asta de rai sărută domol o spinare golașă din Munții Poiana Ruscă, la câțiva pași de Ghelari. Priveliștea panoramică este fără seamăn și, adesea, te freci la ochi ca să te convingi că nu-i doar un vis. Dar fără un om care să sfințească locul acesta aproape ireal, pensiunea n-ar [...]