În urmă cu o jumătate de secol, România fotbalistică se reîmpârțise iarăși în trei istorice și seducătoare provincii. Și ca-ntotdeauna, chibiții, câtă frunză și iarbă, își proclamaseră voievozii: Dobrin, Dumitrache și Oblemenco. Ei erau domnitori peste sufletele complicate, năbădăioase și nestatornice ale microbiștilor grupați pe criterii de naturel, nicidecum științifice. Eu mi-l alesesem [...]
Termin de citit cartea lui Ion Jianu, Frumoșii nebuni ai Craiovei Maxima[1]. Un sentiment de tristețe, de mâhnire, mă inundă pe dinăuntru.Nu-mi ascund dezamăgirea, l-aș fi vrut altcumva pe eroii uneia dintre cele mai seducătoare legende fotbalistice neaoșe. Mai înțelepți, mai mintoși, așa cum mi se păruseră atunci, în primăvara anului 1983 [...]
În iarna anului 1983 am ajuns pentru prima oară aici și întâmplarea aceea este una dintre cele ce mi-au întregit destinul. Am stat atunci cu Radu la Sorin acasă, în Podu' Dâmbovicioarei, și m-am simțit minunat, motiv pentru care am revenit aici ori de câte ori am putut. Dar lucrurile s-au schimbat [...]
Un drum lung de 22 de kilometri, într-un decor de-o frumusețe copleșitoare. Culmea masivului Piatra Craiului e la doi pași, doar întinzi mâna și o atingi... Ți se pare doar... Ocolești apoi satele Șirnea și Ciocanul și începi coborâșul, destul de abrupt, în Cheile Dâmbovicioarei. Și, neștiind dacă totul e adevărat sau [...]