Totul a început de la un telefon. Asta se întâmpla în anul isprăvit recent, prin toamnă. Când i-am zis că i-am citit cărțile Oblemenco, meciul cu viața și Arta conversației cu lleana & Romulus Vulpescu, dialoguri peste timp, a rămas surprins. După aceea am mai sporovăit sporadic fără să ne și cunoaștem, [...]
La moara[1] asta n-am ajuns singur, nici nu știam că există, m-a ademenit un prieten. M-am lăsat în voia lui ca și altădată și bine am făcut. Acolo l-am găsit pe... Tudorel Butoi-Severin, gătit în halatul lui alb, de doctor, cu aceiași ochelari pe nas, cu același zâmbet ușor cinic, persiflant. [...]
Doamne, cât îmi dorisem să ajung la Islaz, pe linia copilăriei! Ziua se arătase darnică încă din zori, un soare palid se cocoțase pe cer și îmi zâmbea complice. O luasem înainte, să-mi văd valea, locul fără de care n-aș fi ceea ce sunt acum. Eram nerăbdător, am depășit casa lui Marcel, [...]
S-a întunecat brusc în cameră, doar coala de hârtie e albă. Ca un strat subțire de zăpadă reavănă și neumblată. Ne privim languros, asemenea iubiților înainte de a se îmbrățișa. Caut s-o cuceresc din nou... Ce să-i șoptesc? mă întreb a nu știu câta oară. Constantin Noica îmi sare în ajutor: „Când [...]
În brațele plopului singuratic din Geraiul Islazului, stând la taclale cu miticul fluviu, într-o zi de sfârșit de toamnă...