Coborâm dealul ce desparte sătucul Rătez de Glogova. Pădurea e deasă și înghesuită pe hududoaie abrupte. Gigantici și umbroși cireși sălbatici încărcați de rod, fagi și ulmi semeți, plute mătăhăloase, salcâmi cu flori veștejite se opintesc să atingă cerul. Rătăcim cărarea și luăm pieptiș povârnișurile luminate cu zgârcenie de un soare firav. Un cuc [...]
Sătucul acesta uitat printre codrii de foioase se încăpățânează să reziste tiraniei timpului. Cocoțate pe o costișă de deal, casele cele încă vii s-au pitit înapoia tufelor de „Mâna Maicii Domnului” și de iasomie. Celelalte coșmelii, începând cu sediul Băncii Populare „Comoara rătezenilor”, moarte de ceva vreme, zac în ruină, cotropite de bălării. [...]
„O zi strălucitoare își tremura lumina transparentă, toată numai soare și celest azur”[1], chiar dacă gerul mușca vârtos. Zăpada se topise pe nesimțite și un firicel de aer primăvăratic adia stingher peste țara înfrigurată a moroșenilor. E 22 februarie 1996 și nimic nu pare să tulbure curgerea monotonă a timpului. Dimineața s-a scuturat [...]