De la Drăgănești-Vlașca și până la Islaz, șoseaua se deșiră molcom, printre câmpuri aurii de rapiță. Pe drumul ăsta părelnic monoton și dulce ca pelinul au trecut în veșnicie și moromeții lui Marin Preda, și desculții lui Zaharia Stancu, și Mancioacă al lui Ștefan Mitroi, și țăranii din atelierul de tâmplărie al [...]
Geraiul miroase a nămol reavăn și a salcie crudă. Dunărea și-a luat înapoi apele și s-a întors spășită în albia ei străjuită de plopi nevricoși. Raiul păsăretului este chiar sub ochii mei - berze, lebede, stârci, cormorani, lișițe, rațe și gâște sălbatice, prigorii, grive, rândunici, vrăbii, sticleți, pupeze, coțofene, cuci, mierle, privighetori... În [...]
Nu știu nici când și nici cum, dar peste satul copilăriei mele s-a vărsat curcubeul. Probabil că minunea asta s-a întâmplat cât am lipsit eu de acolo. Deși, an de an, îmi promit să fiu de față la ceasul superbului miracol, mereu întârzii... Așa că nu-mi rămâne decât să mă joc de-a fotograful [...]
Eram copil și când îl zăream pe strada mare a orașului mă retrăgeam într-un colț mai ferit. Speram să nu mă vadă. Îl priveam cu oareșce teamă, doar era doctorul nebunilor ! Trecea drept un personaj aparte, avea și un păr bogat, purtat leonin, o coamă înfricoșătoare. Tot ce nu poți înțelege, te [...]
A dat Dunărea peste răscoale la Islaz. La Chichinete nu mai poți ajunge decât cu barca, pământul băltește. Geraiul este sub apă, o lucire neliniștită și tremurândă. Un orizont lichid și câmpuri verzi, abia ieșite să se răsfețe în soarele incert al primăverii. Și pomii înfloriți în culorile paradisului. Așa arată Islazul în aprilie, o [...]