Dăm un ocol insuliței și astfel, din lunecarea bărcii, îi descoperim toate misterele. O oază paradisiacă, cu plaje care mai de care (cică ar fi vreo 60!), cu pâlcuri umbroase de coconari, cu golfulețe picturale, răsărite în mijlocul apei de-o limpezime strălucitoare.
Merg de o jumătate de oră prin pădurea sălbatică și deasă de pini. Nu se aude decât vuietul îndepărtat al valurilor, acoperit din când în când de țârâitul cicadelor. La un moment dat, dintre copacii rămuroși se ivește zâna coconarilor, zveltă, mlădioasă și neasemuit de frumoasă. Dansează languros peste crengile înfrunzite și [...]
O fâșie de nisip filigranat cu franjuri verzi de pini tivește cel mai larg golf al insulei. Plaja aceasta ar figura, cică, în primele zece din lume, zic clasamentele întocmite din rațiuni comerciale. Se prea poate, e atâta revărsare de frumos aici că până și lebedele și-au făcut culcuș în desișul de coconari. [...]
Insulița aceasta, al cărei nume înseamnă „În umbra Muntelui Athos”, întrucât se zice că, în unele zile, din cel mai înalt vârf, de la Castro, s-ar vedea masivul cu pricina, are doar 5000 de locuitori și o suprafață de numai 50 km2. O risipă de splendoare stâncoasă și vegetală, un loc de refugiu [...]
Ne îmbarcăm la Volos și o luăm înspre Skiathos, drum de două ore și jumătate prin apele Mării Egee. Ploaia se întețește dintr-odată și valurile se învârtoșează trezite de monștrii adâncurilor. Se lasă seara, o seară diluviană, neașteptată și răcoroasă. Un curcubeu cu dimensiuni mitologice încalecă zarea, sprijinindu-se pe două insulițe. Trecem pe [...]