Dinspre mine

      Mă trezesc cu noaptea în cap (ce mai expresie, o știu de la bunicii  mei și nu mă dezbar de ea)... Dă să se crape de ziuă, lumina se prelinge ca  un răufăcător pe zidurile blocurilor sedate. Mierlele s-au pornit să însuflețească tabloul amorțit și cântă neverosimil într-un decor de beton. Bâjbâi [...]

       Mă întorc iarăși la  romanul lui Gabriel Osmonde[1], sedus pe veci de profunzimea reflecțiilor sale de-o franchețe încremenitoare. Neîndoielnic, datoria condeierului cu har este să „scrie în acea limbă singura demnă  de a fi numită scriitură. În afara ei  nu există decât piramidele de cărți, oneste disertații școlărești  pe câteva subiecte propuse: [...]