Magnoliile s-au veștejit, nici n-am apucat să le șoptim emoționați cât sunt de superbe! Ca și moșmonii, ca și piersicii sau merii... Violetele, lalele și narcisele s-au scuturat fără să le admirăm splendoarea. Urmează liliacul, perii, prunii, gutuii... Și cine știe dacă mai prindem o nouă primăvară, ursitoarele s-au strâmbat dintr-odată. Stăm baricadați [...]
În decembrie 1989, Vintilă Horia lăsa posterității o premoniție zguduitoare despre România decomunizată. Din surghiunul său spaniol, el ne scria niște rânduri cât un blestem: „Mă gândesc cu groază cum comunismul, încetul cu încetul, va fi înlocuit cu droguri, pornografie, lichelism politic, socialism democratic, arivism. Mitică va deveni cocainoman, amator de rock [...]
În urmă cu 80 de ani, Giovanni Papini, spiritul care mi-a influențat decisiv tinerețea, aduna într-o carte - Gog - mai multe povestioare, toate rodul închipuirii sale. Una dintre aceste ficțiuni este despre o insuliță, a cărei ciudățenie sta în aceea că șefii recunoscuseră, de ceva vreme, că ciotul de stâncă [...]
MOTTO: „Nicăieri nu existau conducere si siguranță și se părea că Apusul, Inima Pământului, era pe cale să sângereze de moarte, în ciuda strălucirii sale aparente.” [...]
MOTTO: „Timpul ce mă înconjoară nu mai e timpul meu.” Vintilă Horia[1] Mă întorc de la o instanță prahoveană, acolo unde procesul clientului pe care-l apăr este o excepție de la faimosul decret de instituire a stării de urgență. Pe drum, o sun pe fiică-mea și o anunț [...]