Bocet la căpătâiul copilăriei
Intru clătinându-mă pe ulița copilăriei. Este o zi de vară toridă. „Vara zdrobise totul”[1]... Totul zace în încremenire, în cea mai covârșitoare și asurzitoare muțenie. Satul pare prăvălit într-o nouă eră de glaciațiune, deși aerul frige usturător. Nicio adiere de frunză, niciun schelălăit de câine, niciun țipăt de om, nimic... Liniștea apăsătoare [...]