Ziua în care am început să tot mor

       E sfârșit de primăvară, cu gust de cireșe pârguite,  și viața mi se pare fără capăt. Pământul nu s-a zvântat după ploaia repezită de ieri și-și mângâie  obrazul descrețit. Am vreo șase ani și gonesc neastâmpărat printre dobitoacele din ograda bunicilor. Orătăniile aleargă ca niște căpiate de colo-colo, ridicându-și aripile și făcând [...]