Carpe diem…

Abia se zăresc crestele munților printre crengile pomilor pârliți de focul verii. O perdea de borangic adie greoi în zarea umedă,  stavilă privirii mele însetate de nemărginire. Stau tremurând în fața crucii prietenului de mai adineauri, adormit  pe veci în cimitirul din Rătez. Când s-a dus anul ăsta, primul fără el? La ce-mi  folosește răspunsul [...]