Vasăzică, „orice privilegiu îl are cineva înseamnă în partea cealaltă o gaură. Să se gândească ce gaură ar fi pentru ei acceptabilă ca să continue să-şi ia aceşti bani, în termenii ăştia aş discuta deschis cu magistraţii”. Citesc și recitesc frazele astea agramate, dezlânate comic, și brusc mă pierd în gaura lor propagandistică. Brr, mă ia cu fiori pe șira spinării, gluma se îngroașă obscen, „idioții cu diplomă” ne-au cotropit de când cu farsa sinistră numită… Nicușor Dan ! Mă întreb dacă e o parodie, dacă rostitoarea vine dintr-o lume de comedianți ratați, dar nu-i nici una, nici alta… Din nefericire, aflu că individa se numește Oana Gheorghiu și, de curând, a fost unsă ca vicepremier bolojenist, ce batjocură ! Și jalnica impostoare nu se lasă, îi trage întruna cu vorbele demagogice: „Eu le-aş transmite magistraţilor un mesaj, le-aş spune că îi înţeleg, este foarte greu să renunţi la un lucru care ţi s-a dat, din perspectiva societăţii, un privilegiu. E foarte greu să beneficiezi ani de zile, zeci de ani, de asta şi dintr-odată să ţi se spună nu-l mai ai. Pentru oricine ar fi greu să facă asta, dar cred că a fost un fel de Caritas acest lucru, ei au fost prinşi într-un Caritas care nu putea să dureze la nesfârşit şi oamenii care sunt pragmatici şi raţionali ar trebui să înţeleagă asta: România nu îşi permite să mai plătească aceşti bani, nu îşi permite să mai aibă pensionari speciali, nu avem cum”. Oho, Caritas ! Adică escrocherie, nu? Mama lor de magistrați, din cauza lor am ajuns cu toții în gaura neagră cu epicentrul la București ! Curios ca-ntotdeauna, mă chinuiesc să ghicesc pe cine l-o vedea în rolul lui Stoica, patronul de altădată al jocului acela piramidal clădit pe o înșelăciune asumată voluntar de către fiecare participant ! Iar „dacă banii ăia trebuie să se ducă la ei pentru că îşi dau sentinţe îi iau de undeva şi îi pot lua de la gura unui copil care se culcă flămând, de la bugetul unui spital care nu are medicamente, banii ăia nu se tipăresc şi vin din aer, vin de undeva. Şi poate că asta nu înţeleg oamenii: că atunci când primeşti privilegii, ca tu să ai privilegii cineva e lăsat în urmă”. La capătul acestei rafale verbale găunoase și șleampăte, îmi este clar că USR se traduce de-a-devăratelea astfel: „Urând, Siluim România” !
Dar, în definitiv, asta ați votat, asta aveți, bibicilor, nu mai faceți pe dezamăgiții ! Căci numai nătângii se puteau iluziona votând asemenea specimene… Și noapte bună, în gaura pe care singur v-ați ales-o democratic și liber, sic !