Învăț să scriu cu mâna stângă. Literele sunt colțuroase și lălâi, au ceva primitiv în conturul lor imprecis. Cam așa arăta și jocul naționalei noastre, mai bine că a rămas acasă. Cât despre „optimile“ Mondialului, ce să zic?, m-am plictisit peste măsură, parcă nu se mai sfârșeau. O iau cu gândul înspre Africa de Sud…

…Sunt la Durban, în sala ce găzduiește încă o Conferință internațională anticorupție. Pe scenă, acolo unde este prezidiul, își face apariția un cârd de femei îmbrăcate în portul colorat strident al Africii. Seamănă cu fetele de la Căpâlna, pășesc la fel și cântă: „Anticoruption is a fighter! Anticoruption is a fighter!“ Cântă și dansează cu foc, sala se dezmorțește și începe să aplaude frenetic… Ne bâțâim cu toții, când pe un picior, când pe altul, în ritmul drăcesc al… luptei împotriva corupției. Circul e în toi. Acasă la mine, cântecul cu pricina va deveni în curând șlagăr și mulți îl vor fredona în stradă. Țara își va pune de bunăvoie cătușe la mâini și va glorifica Mecanismul de Cooperare și Verificare, curat meșteșug de prostie… „Anticoruption is a fighter!“, îmi răsună și azi corul acela multicultural din țara lui Nelson Mandela… Fetele de la Durban…