Mă uit la ceas. Aproape patru ore a durat audierea martorei-denunțătoare. Suntem istoviți cu toții. Și mai sunt încă trei persoane de ascultat. Ciudat, deși este pentru a patra oară prezentă în fața judecătorilor (de două ori la fond și de două ori în apel), tânăra justițiară (justițiară din interes personal, nu din vreo răbufnire de conștiință civică !) rămâne în sală, contrar obiceiului său. În celelalte dăți a tulit-o repejor din încăperea suspinelor, bucuroasă că a scăpat tirului de iscodiri procedurale ale participanților la duelul judiciar. Devin dintr-odată circumspect. La lăsarea serii, pe la 19:45, terminăm cu o amânare. Stupoare! Procurorul iese dimpreună cu martora-denunțătoare, de parcă se înțeleseseră dinainte. Pleacă amândouă agale, spre biroul acuzării, ca două bune amice, fără să se sinchisească de privirile consternate ale apărării. Așteptăm înadins la ieșirea din sacrosancta clădire. Curiozitatea, bat-o vina! Profesională, desigur. Minutele trec cu încetinitorul. Ce-or discuta atâta ? Ce-or pune la cale? Or fi făcut analiza pe text a proaspetei depoziții? Sunt întrebări firești. Că n-or schimba rețete culinare și n-or dezbate problema încălzirii globale ! Ne vom lămuri, sigur, la termenul următor. Oare ne-o mai folosi la ceva atunci ? Oricum, deși am destui ani în „câmpul tactic”, o asemenea sfidare fățișă a ideii de proces echitabil nu mi-a fost dat să trăiesc. În cele din urmă, pe la ora 20, apare, îngândurată, eroina poveștii penale țesute numai din vorbele ei. Numai ! E singură și surprinsă să ne vadă acolo. Se repliază din mers și își continuă drumul. Unul trasat probabil cu precizie de procurorul de ședință. Chiar, ce s-ar întâmpla dacă la isprăvirea interogării unui martor-denunțător, acesta ar pleca la braț cu avocatul în văzul publicului? Răspunsul mă sperie… Ca și luarea în derâdere a principiului acela, dătător de iluzii inutile, al egalității de arme între acuzare și apărare…
PS: Într-un material recent (România a fost victima unui experiment funest. Rezultatul a fost sporirea corupției și zguduirea democrației), profesorul Andrei Marga constată că „nu doar ţări ca Ungaria şi Polonia, dar mai nou, între altele, și Israelul reclamă faptul că justiţia este folosită ca instrument politic. Aceste ţări caută un echilibru al puterilor «executivă», «legislativă» şi «juridică» prin care să evite sustragerea de la justiţie a «executivilor» şi «legislativilor», dar şi preluarea conducerii societăţii de către procurori, care vor să trieze politicile. Chiar la New York, în abordarea unui fost președinte, au apărut indiciile acţiunii unor procurori de a-și servi propria grupare politică cu mijloacele funcției.
România a și fost cadrul experimentului funest, în care, aşa‑zisa «direcţie naţională anticorupţie», cu jurişti precar pregătiţi, a fost instrumentată pentru a implementa politici care nu au de a face cu justiția, nici cu democraţia. Rezultatul a fost sporirea corupţiei în societate, chiar printre «agenţii anticorupţie». Ba chiar mai grav, ridicarea abuzului la nivel de practică organizată, afectarea democraţiei şi în cele din urmă, paralizia inițiativei economice și civice din societate!
A atinge dreptatea, prin independenţa justiției, nu este astăzi uşor. Dificultățile nu țin însă doar de concentrările de putere economică, politică, militară, mediatică. În fapt, ajung procurori persoane fără experienţă, unele cu infracțiuni la activ, iar independenţa justiţiei este pusă în dependență de voinţa unor persoane – în România, de voinţa «preşedintelui», în loc ca ea să rămână sub controlul unor instituţii publice.
Mai este de observat că, alături de alte performanţe dintr-o societate – dezvoltarea economică, nivelul democratizării, condiţiile de realizare individuală, posibilitatea exercitării criticii – independența justiției depinde de calitatea politicilor publice şi, în cele din urmă, de calibrul decidenţilor.
Pe scala dintre stupidocraţie, trecând prin mediocraţie şi urcând la meritocraţie, se decide astăzi soarta independenţei justiţiei şi, desigur, a oamenilor.” (a se vedea https://www.stiripesurse.ro/andrei-marga_2913105.html).
Tocmai ce v-am spus despre egalitatea de arme… Orice comentariu ar fi de prisos…