În 1984, pare-mi-se, după practica agricolă din toamnă, Dana G.(colega mea de an) ne invita la Târgu Jiu, acasă la ea. De acolo, într-o zi, ne-a dus pe Cheile Sohodolului, despre care nu știam mai nimic. Am încremenit de atâta frumusețe în stare pură. Uneori, simți nevoia să te avânți nițeluș înspre paradisurile pierdute… Vasăzică, mă întorc aici după 36 de ani și parcă impresia inițială a pălit, poate de la fumul consistent și gros al mititeilor sfârâind pe grătarele răsărite pe malurile firicelului de apă strâns între chingile stâncoase… Poate de la multele locuri văzute de atunci încoace, poate de la oboseala ochiului meu estetic, poate…