Cum s-au mai schimbat obiceiurile !… În vremea copilăriei mele, părinții ne țineau departe de preocupările oamenilor mari, pe care nu trebuia să-i stânjenim cu prezența noastră… mucoasă. Așa că ne făceam singuri de joacă ba în camera ce ne era destinată, ba în curte, ba în stradă ori în jurul blocului, laolaltă cu puzderia de pici asemenea nouă. Oho, și ce ne mai plăcea libertatea, prelungită, aproape zilnic, până la lăsarea întunericului! Acolo, nu ne mai veghea nimeni, eram doar noi cu noi, în cea mai teribilă școală de instruire și educare ! Prietenii și adversarii ni-i alegeam în funcție de simpatiile și antipatiile încercate la vârsta instinctelor de lapte, nicidecum a rațiunii, fără însă ca mama și tata să ni-i impună. La fel ne reglam și inerentele conflicte sau puneam la cale năzbâtii ce nu ajungeau la urechile „babacilor”, căci anturajul nu fusese selectat după nu știu ce criterii… De aceea, ne trezeam înconjurați și de tocilari, și de ștrengari, și de „drăcușori împielițați”, iar limbajul folosit nu cunoștea cenzura cuiva. Sigur, ne asiguram ca în preajmă să nu nimerească vreun adult și să ne pârască mai apoi acasă ori la dirigintă și dascăli. Ce mai, creșteam asemenea sălbăticiunilor și învățam unii de la alții și ce-i bine și ce-i rău ! Însă exista un avantaj incontestabil: ne formam personalitatea în condiții de competiție naturală ! Spre deosebire de un prezent în care micuții nu scapă de autoritatea parentală niciunde și nicicând ! Bașca bonele angajate să nu-i slăbească o clipă din ochi ! Programul le este stabilit cu minuțiozitate încă de la născare, totul trebuie să respecte grilele citite pe internet sau prescrise de medicul pediatru, de la regimul alimentar și până la sughiț. Viitorii companioni sunt selectați după criterii precise, nu cumva odorul să intre în contact cu odraslele de alt rang social și financiar! Zbenguiala se desfășoară la ore stabilite din timp, nu la întâmplare, și numai în spații monitorizate clipă de clipă, iar obiectul supravegheat nu are opțiunea de a se încura în voie. Ce maidan, ce „spatele blocului”, ce hoinăreli prin parcurile din vecinătate, ce miuțe, ce picioare zdrelite, ce întrecere de înjurături și câte și mai câte ?! Ioc spontaneitate și îndrăzneală, improvizație și fantezie! Lesa și țarcul sunt limitele copilăriei în noua corectitudine pedagogică și cum să ne mai mirăm că, încă din anii de caș, pișpireii sunt duși la cabinetele de psihologie infantilă !
Astfel dresați, ca accesorii docile ale autorilor lor, devin victimele perfecte ale cerberilor corporatiști în cuștile multinaționalelor, scopiți de inițiativă și curaj. Curând, vor descoperi evadarea în voluptatea înșelătoare și suicidară a produselor stupefiante, iar clinica de detoxifiere și cea de psihiatrie îi va găzdui periodic. Da, întrucât la prima situație tensionată intră deja în depresie, fragilitatea sistemului nervos împiedicându-i să depășească obstacolele inerente, personale și profesionale. Un deznodământ deloc imprevizibil, deoarece n-au fost lăsați să-și croiască pe cont propriu armura interioară și au întârziiat exasperant în procesul de maturizare. În definitiv, ei s-au trezit migrând de sub tutela părinților în cea a angajatorului ! A, și a influencerului, uitasem! Pe care îl imită și-i soarbe fiecare diftong încă din clasele primare ! Înțelegeți acum, așadar, cauzele pentru care „tinerii frumoși și liberi” de astăzi sunt manipulați cu atâta ușurință?