Curmându-și singur zilele pentru a nu cădea în mâna cotropitorilor romani, Decebal ne-a făcut să înțelegem definitiv că noi, românii, n-aveam decât două alternative în fața istoriei: sinuciderea sau slugărnicia ! Dacă vrem să rămânem vii, trebuie să ne asumăm condiția inferioară de slugă a stăpânului străin de aiurea sosit să ne ia totul. Dacă îl vom înfrunta, șansele de izbândă sunt nule și ne va aștepta spânzurătoarea sau temnița grea, umilința neîndurătoare. A, mai există și exilul – ba forțat, ba voluntar -, însă și ăsta-i un fel de sinucidere…
Ce mult mi-aș dori să mă înșel, dar întâmplările de la Decebal încoace mă obligă la rece luciditate, una deloc confortabilă… Priviți-l numai pe președintele cu rucsac (cacofonia e obligatorie !) și-mi veți da dreptate – el e ultimul pe lista nesfârșită a domnitorilor valahi părelnic vii umblând în genunchi prin saloanele occidentale și nu doar ! Unul dintre argații ălora de-afară, mândri nevoie mare că le poate mângâia fesele cu buzele moi și lipicioase.
*
„Statele moderne sunt creația Serviciilor Secrete!” Astfel cică li se bagă în tărtăcuță încă de pe băncile școlii viitorilor lucrători cu informații speciale. Și li se explică pe îndelete că ei vor constitui coloana vertebrală a tuturor instituțiilor publice și mai puțin publice ! Că, de, cu președinte ba bețivan, ba hoț, ba curvar, ba nu știu cum, e risc maxim să lași ditamai țara pe seama lui! Aidoma li se zice și despre ceilalți politicieni, reprezentând, chipurile, puterea executivă și legislativă. De a treia autoritate – judecătorească – nici nu se sinchisesc, de vreme ce au împărțit-o pe…„ dispozitive de securitate”! Vasăzică, statele moderne nu numai că sunt creația Serviciilor Secrete, dar sunt și jucăria lor. De-a pururea, din păcate… Așa că nu vă mirați dacă mâine, poimâine, veți fi nevoiți să alegeți succesorul lui Nicușor Dan dintre Tzancă Uraganu și Mr. Bit…
Păi, nu ?, eu te-am făcut, eu te omor !