Presa și-a mai tras singură un picior în boașe. Un englezoi ce-și spune ziarist, angajat al postului de televiziune Sky News, a mirosit spiritul de învârteală al românului și a măsluit un reportaj. Complici i-au stat niște băștinași cu sânge daco-roman – Pantics Levente, Pantics Csaba, Mihai Szanto și Hunyadi Csaba. În schimbul unui pumn de euro – mărunțiș, indivizii ăștia și-au luat armele de vânătoare din ladă, și-au acoperit figurile cu cagule, au dat jos de pe jeep numărul de înmatriculare și i-au făcut pe plac șmecherului venit din „perfidul Albion”. Filmulețul trebuia să arate lumii întregi că la granița cu răzbelul ruso-ucrainean, deci la frontiera UE cu barbarii, traficul cu pușcoace și pistoale e la liber. Acum, din spatele gratiilor, figuranții noștri se jelesc că ar fi fost păcăliți de străin, scuza perpetuă a semenilor mei dintotdeauna. Ăla zice însă că nici pomeneală de făcătură, totul e pe bune. Cică „Problema nu este România, nu am vrut să atragem o publicitate negativă. (…) Este un semnal de alarmă la adresa țărilor care nu știu ce se întâmplă pe teritoriul lor”. Angajatorul îi ține partea, corb la corb nu-și scoate ochii nici pe Tamisa, postul cu pricina își apără mercenarii și afacerea extrem de profitabilă. Presa nu e doar idiotul util, ci și escrocul pervers al contemporaneității. „Arză-l focu´ de venetic, că el i-a prostit, mă ia cu arsură în capu´ pieptului !”, se văicărește o femeie povârnită de ani, rudă cu un traficant încarcerat.
Dincolo de tărășenia asta judiciară rămâne veșnica aplecare a românului spre vânzarea propriei țări. În definitiv, nu același lucru l-au făcut politicienii post-decembriști ? Nu ei ne-au pus pe tarabă pentru a fi cumpărați de alde Stuart Ramsey ? De ce să stea la pușcărie niște fraieri, iar vânzătorii de țară să se bucure de o libertate îmbelșugată, unii dintre ei răsfățându-se cu titlul de tehnocrați ? Apropo, și guvernul trădător de la Vichy era un guvern de… tehnocrați.
Apoi, mă întreb câte filmulețe și breaking news-uri falsificate am înghițit pe nemestecate, asemenea cobailor dresați să consume orice. Cine mai este în stare să discearnă adevărul de minciună, într-o vreme în care falsul și plagiatul conduc lumea ? Noua ordine mondială propovăduiește înșelarea celuilat ca religie supremă. Pentru bani și notorietate, totul e permis, marketingul nu poate exista în afara lor. Iar capitalismul fără marketing este de neconceput. Degeaba vor fi condamnați Pantics și ceilalți, cauza nu sunt ei, ci presa dedată oricărei fărădelegi de dragul ratingului, tradus în profituri exponențiale. Până unde se întinde libertatea media ? Unde începe și se termină scamatoria cu informarea corectă a opiniei publice, pretextul oricărei diversiuni ?