Nu știu nici când și nici cum, dar peste satul copilăriei mele s-a vărsat curcubeul. Probabil că minunea asta s-a întâmplat cât am lipsit eu de acolo. Deși, an de an, îmi promit să fiu de față la ceasul superbului miracol, mereu întârzii… Așa că nu-mi rămâne decât să mă joc de-a fotograful prin paradisul împodobit cu toate culorile pământului. Un paradis al florilor de care e cu neputință să te saturi.