În urmă cu șapte ani, tot în aceeași perioadă, începea calvarul mamei, care avea să dureze câteva luni, la capătul căruia m-am trezit orfan. Dintr-odată și pe neașteptate. Uneori mi se face așa de dor de mama încât m-aș mulțumi s-o mai văd în viață măcar ca în Săptămâna aia a Patimilor…
(Fragmentele sunt din cartea Jurnalul banalității, apărută în anul 2015 la Editura RAO.)
*
Azi sunt Floriile. Cândva, Iisus intra, într-o astfel de zi, în Ierusalim… Peste o săptămână urma să fie răstignit pe o cruce. Pe mama o cheamă Floarea. Aseară au mutat-o de la Reanimare în rezervă. O găsesc dormind. Ce încruntată este ! Medicul i-a adus un buchet de lalele şi o felie de tort. Ea nici nu ştie. Mă încumet anevoie s-o trezesc. Vrea să spună ceva, dar cuvintele îi ies pocite. Se încurcă în ele, de parcă ar vorbi chineza. Gesticulează a lehamite şi râde, conştientă de stâlcirea cuvintelor. Va mai învăţa, oare, să comunice normal ? mă întreb privindu-i sforţările. Of, este atât de confuză ! Te pupă şi Irina, îi zic. „Care Irina ?” se miră. Nepoata ta, mamă. Aaa… Imaginea i se dublează, i se triplează, tremură, dispare, totul se mişcă şi se suprapune. Îşi acoperă cu palma când un ochi, când altul, ca să distingă lucrurile din jur. Şi oftează de mi se rupe sufletul. Sunt o stană de piatră, însă plânsul lăuntric nu se aude, l-am înăbuşit din răsputeri. Sărut mâna şi la mulţi ani, mamă ! Plec şi o las singură acolo. Haotică şi neputincioasă, părăsită de speranţă. Azi sunt Floriile. Pe mama o cheamă Floarea…
*
„Iată, Împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asină, şi pe mânz, fiul celei de sub jug”, îşi asumă Iisus profeţia lui Zaharia în ziua Floriilor. Şi mulţimea care îl însoţeşte începe să-L aclame: „Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului Osana întru cei de sus !” Cetatea Ierusalimului, toată, s-a cutremurat şi a întrebat cine este ciudatul călător. „Acesta este Iisus, profetul din Nazaretul Galileii !” S-au strâns în templu orbi şi schilozi, iar străinul I-a vindecat şi gloata s-a auzit iarăşi: „Osana Fiului lui David”. „Tu auzi ce zic aceştia ?” l-au întrebat arhiereii şi cărturarii mânioşi. „Da. Oare niciodată n-aţi citit că din gura pruncilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă ?”1
Am fost şi eu prunc, demult, şi mă rog lui Iisus să o însănătoşească pe mama, şi laudă îi voi aduce, şi mulţumire…
–––––––––––––
1Sfânta Evanghelie după Matei