E mijloc de vară în Munții Stânișoarei. Șipotul pârâului Suha Mică se prelinge precum scâncetul unui țânc. Caut cu privirea paltinul[1] sihastrului  Pahomie, dar nu găsesc în  peisajul  bucolic decât o mănăstire între răzoare de flori. Și ziduri tainice și trainice, înalte și învăluite în credința lui Dumnezeu. Înlăuntrul acestora zace vecinic Alexandru Lăpușneanu, domnitor al Moldovei  vreo treisprezece ani, dar nu unul pașnic și blând, ci unul care „pre mulți a popit.” Numai că de același sfârșit a avut parte și el, soața sa, Ruxandra, cu complicitatea boierilor apropiați, otrăvindu-l, pentru ca apoi să-l îngroape „cu cinste” în biserica  ctitoriei  sale. De unde și pisania  amplasată prin 1582 chiar la intrarea în lăcașul ortodox: „Cu voia Tatălui și cu ajutorul fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, adică eu robul lui Dumnezeu, răposatul întru credință Alexandru Voievod cu Doamna sa Ruxandra și cu de Dumnezeu dăruitele lui odrasle: Bogdan, Ioan, Petru și Constantin, a început a zidi hram întru numele Schimbării la Față a Domnului, în anul 7069” (1561, adică).

Mă reculeg în pacea mănăstirii și aprind o lumânare pentru cei vii și pentru cei morți, poate ne-o (le-o) folosi la ceva, poate Bunul Dumnezeu s-o îndura de noi și o amâna sfârșitul lumii, anunțat prin succesivele valuri pandemice…

–––––––––-

[1] Ion Neculce scrie în lucrarea sa O samă de cuvinte: „Alexandru-vodă Lăpușneanul, fiind domnu, au făcut mănăstirea Slatina. Și așè dzicu oamenii că, trăind un săhastru acolo și fiind un paltin, copaciu mare, unde este acum prestolul în oltariu, vidè acel săhastru spre duminici și spre alte dzile mari multe lumini întru acel paltin la vremea slujbii bisericii. Și i s-au arătat Maica Precistă în vis și i-au dzis să margă la Alexandru-vodă, să-i facă mănăstirea. Și mergând săhastrul la Alexandru-vodă, s-au îndemnat Alexandru-vodă de săhastru de au făcut mănăstirea Slatina întru acel loc, unde au fost paltinul. Și au adus și capul Sfântului Grigorie Bogoslov, de stă până astădzi la sfânta mănăstire la Slatina, ferecat cu argint și cu pietri scumpe.”