Și ca să vă dați seama că nu exagerez cu nimic, citiți fragmentul de mai jos din capitolul „Turnu Măgurele, acasă la mine !” din primul volum al cărții Călător prin țara mea, pregătită să plece curând spre editură !
*
Alteori, urcam în podul liceului cu vreun alt căpiat și prin crăpăturile rămase după cutremur strecuram nisip, care cădea diafan pe băncile din sălile de dedesubt, în timpul orelor, stârnind amuzamentul nostru și al celorlalți. Ce mai, nimic nu mă împiedica să mă joc, nimic! Și de se plângea careva din varii motive, le spuneam doar atât: „Noi să fim sănătoși !” Vădeam un optimism contagios, iar colegii de clasă mă încurajau și-mi stăteau mereu alături. De altfel, ei aveau să-mi scrie gândurile lor în caietul de rămas-bun, păstrat cu grijă în cufărul afectiv al memoriei… Așadar:
– „Când, peste vremuri, vei răsfoi filele acestui caiet îngălbenit de vreme, îți vei aminti, poate, cu plăcere de colegii în mijlocul cărora ți-ai petrecut cei mai frumoși ani ai adolescenței și, printr-o pânză străvezie, vei zări numele «Micu, piticu’», pe seama căruia făceai atâta haz ! Dar toate vor fi simple amintiri…” (Daniela M.);
– „O să-ți simt lipsa, Mari, dragă ! O să-mi aduc aminte cu plăcere când ne spuneai bancuri în ora dirigintei, iar ea ne făcea mereu observații, m-a pârât și la părinți! Unde va fi guralivul meu coleg peste cinci-șase ani ? Mă voi mai întâlni cu el ? Sigur că da ! Dar cred că ai să treci pe lângă mine și n-o să mă bagi în seamă… (N-o să-ți mai aduci aminte că-ți dădeam copiuțe la extemporale și teze, noroc cu mine, că altfel nu mai treceai tu clasa!) Să lăsăm însă glumele !
Te rog să mă crezi că-mi pare rău că ne despărțim și n-o să mai discutăm despre necazurile noastre, noi doi înțelegându-ne foarte bine. E, mă mai supărai tu câteodată, dar să trecem peste asta !
Tu o să pleci la Iași, o să devii avocat și o să te însori cu o fată frumoasă, care o să-ți fie soție ideală, însă te rog să nu uiți să mă inviți la nuntă ! Sunt sigură că peste câțiva ani o să aud de tine ca de un bun avocat și de un mare fotbalist al echipei Dinamo, iar eu, ca și Radu Nunweiller, din fotografia pe care ți-o dăruiesc, am să vin să te felicit ! Hai Sănătatea ! Hai Dinamo ! Hai Nazat Mari ! Nu mă uita !” (Geta P.);
– „Deși nu am fost colegi decât doi ani, aceștia, consider eu, au fost îndeajuns să-mi dovedească faptul că ești un coleg bun și foarte săritor. Tu ai știut întotdeauna să ne descrețești frunțile nouă și profesorilor cu glumele tale și, totodată, cu optimismul tău – «Noi să fim sănătoși !» Și, totuși, anii de liceu sunt cei mai frumoși ani…” (Mihaela N.);
– „Simt o deosebită plăcere în completarea micuțului tău caiet, care, peste ani, va rămâne prăfuit, aruncat prin cine știe ce ungher. Nu pot și nu știu cum să-mi exprim regretul despărțirii, poate pentru totdeauna sau poate un oarecare interval de timp. Va dăinui însă în mintea mea imaginea colegului din ultima bancă, a băiatului care spunea mereu câte o poantă descrețindu-ne frunțile. Nu știu în ce măsură voi rămâne eu în amintirea ta, însă pentru mine vei rămâne mereu același Marian Nazat. Îți urez noroc, baftă la examen și să ai noroc în dragoste !
Și nu uita vorbele lui Platon: «Bucuria unei iubiri este cuprinsă într-o singură clipă, suferința ei, tot restul vieții !»” (Fița A.);
– „Ești unul dintre colegii de clasă de care, sinceră să fiu, îmi pare rău că mă despart ! Tu erai acela care ne făceai întotdeauna să râdem, tu erai acela care, uneori, ne luai apărarea în fața profesorilor, alteori, comentai pe seama acestor discuții (dar să uităm asta !) și, în sfârșit, un băiat bun. Mult succes la examen și noroc în viață !” (Stela C.);
– „Cu toate că nu te cunosc decât de doi ani, aceștia mi-au fost îndeajuns să-mi fac o impresie despre tine. Tu erai poate singurul care ne spuneai bancuri, ne făceai să râdem, tu ne învățai cum se descoperă unele talente (mă gândesc la lecțiile de balet, pe care ni le dădeai !). Să muncești, să dorești, să perseverezi și vei reuși !” (Daniela A.);
– „Totuși, Mari, pentru mine ești un coleg excelent și poate singurul cu care nu am avut conflicte ! Peste ani, când voi face o revizuire a amintirilor mele din viața de elev, îmi voi aminti de «Nazi cumpărat de la nemți» sau de fotbalistul nostru și de glumele lui de efect. (…) În acești doi ani am avut timp destul ca să-mi formez o părere despre tine, care, sinceră să fiu, e totalmente diferită de cea pe care o aveam înainte de a fi colegi de clasă. Ești un băiat bun și nu mă îndoiesc că vei rămâne la fel. Și să ții minte că «pasiunea e tot ce poate fi mai interesant, căci în ea totul este neprevăzut, iar purtătorul îi este victimă»! N-am zis-o eu, Nazi Mariano, ci Stendhal !” (Nuți T.);
– „Mari – băiatul vesel.
Mariano – fotbalistul, colegul vecinului meu.
Nazat – elevul din ultima bancă.
Pentru el, mult succes în viață și s-auzim de bine !
«Fluviul vieții, cu toate misterioasele sale legi, cu alegerile misterioase pe care le face, curge, lăsând în urmă un chei pustiu…», îți amintesc cuvintele lui John Fowles.
Cu admirație !” (Mariana B.);
– „Cred că tot timpul ai să fii printre numele rostite de mine atunci când am să-mi povestesc amintirile din anii de liceu. Am să-mi aduc aminte de râsul tău destul de zgomotos pentru care tov. Martac îți făcea observații, dar, neluând-o în serios, începea și el să râdă. Sper ca și în colectivul din care vei face parte să fii tot atât de distractiv! Îmi pun întrebarea cum ai să reușești tu peste cinci, șase ani în dorita ta funcție ? În unele situații dificile, am să apelez la tine (am pile, nu ?). De unde, crezi că că mă vei mai cunoaște ? Oricum, acum îți doresc mult succes, o soție ideală și, dacă ai noroc, și o mașină mică ! Știind că-ți plac foarte mult artiștii, încerc să-ți fac o surpriză oferindu-ți această fotografie !
Cu multă stimă și respect !” (Mariana G.);
– „Prin faptul că ești un băiat cu o fire deschisă și glumeață, te-ai făcut simpatizat și apreciat de toți colegii, printre ei numărându-mă și eu. Nu-ți doresc decât ca voia bună să te însoțească pretutindeni, să ai baftă la examen și să marchezi cât mai multe goluri !” (Luminița P.);
– „Mon cher ami,
Nu-ncerc să-ți las în cuvinte un gust amar, pe care, în mod obligatoriu, îl are orice despărțire. Și nici nu-ncerc să te conving de o presupusă plăcere incumbată de această fatalitate. Măsura în care ea va fi pentru tine o satisfacție sau un regret, o vei simți tu însuți odată cu arderea timpului. Nu vreau să-ți dau sfaturi, nu vreau să-ți scriu propoziții didacticiste; ceea ce trebuie, ca și ceea ce poți să faci, trebuie să realizezi singur. (Nu e un sfat, e o constatare !) Vreau numai să-ți urez NOROC în tot ceea ce te așteaptă și să îți doresc puterea de a te lupta cu greutățile ce vin, mai mare decât importanța lor. Fie ca acest sfârșit să însemne în viața ta un început fecund, un nod de care să-ți aduci aminte cu plăcere și un punct luminos la care să revii mereu cu sufletul întinerit !” (Floricel Paul M.);
-„Nu știu cum au trecut acești doi ani de când suntem în aceeași clasă, nu știu de ce ne grăbim să treacă mai repede timpul, deși cred că a fost cea mai frumoasă perioadă din viața noastră! Acum, aș vrea să fim din nou în clasa a XI-a și să întâmpinăm aceleași greutăți (vorba vine că au fost greutăți !)… Ele abia de-acum înainte vor veni ! Știi, noi doi ne-am avut foarte bine (poate cel mai bine !), ne-am spus unul altuia toate supărările și asta pentru că am avut încredere unul în altul și nu ne-am dezamăgit reciproc ! Aș vrea să încheiem o convenție, să nu pierdem legătura unul cu altul și să ne reîntâlnim oriunde vom fi !
Baftă la examene, noroc, fericire, și, mai ales, mai târziu, o nevastă frumoasă!
Și un gând de final, «totul este în noi, viața noastră este aproape un jurnal», ca să mă dau mare cu Piccaso !” (Dorel M., Dumnezeu să-l odihnească !);
– „Stop ! Program manifest editat de Mafie și Interpol: Nazi Mariano a fost arestat pentru trafic de droguri !
Dragă Nazi, nu-mi rămâne decât să-ți mai scriu și despre fotbal, așa că tare mi-aș dori ca peste câțiva ani să aud la radio sau să citesc în presă că Politehnica Iași scoate în arena fotbalistică un libero de certă valoare. Dar până atunci vei mai trece cu Sănătatea pe la Rio de Uda, unde te vei lupta cu Avântul, cu tripleta sa de aur: «Rocco, Mafy și Gagui,/ Spaima Teleormanului!»
Să nu ne dăm uitării unul pe celălalt și, dacă ne vom întâlni pe stradă, să nu ne facem că nu ne cunoaștem ! Din contră, să ne salutăm și să mergem la un «pahar de vorbă», de va fi cazul !
Dragă Nazi, ai fost, poate, unul dintre cei mai apropiați colegi și de comitet, Mafy + Nazi !
Nu uita c-am fost colegi
Într-o clasă noi am stat,
Bucuria și durerea
Împreună le-am purtat !” (Ion M.);
-„Stop cadru ! Acum se filmează la Segarcea Vale !
Bunului și rutinatului meu prieten, iată că se apropie și mult dorita zi (pentru unii) a despărțirii de școală ! Eu aș vrea să mai stăm împreună încă patru ani, dar să avem și salariu ! Cu tine m-am împăcat aproape cel mai bine din clasă, poate și pentru faptul că noi nu prea învățam bine niciunul (ba chiar deloc !) la nicio materie ! Nu pot să uit «scandalurile» pe care le făceam noi în diferite ore (cam toate, ce mai !), până și la Purtare!!! Cel puțin, eu cea mai mare medie o aveam la Purtare– 7 !!, dar ce să-i faci, asta e viața, o singură dată face omul liceul (suntem cunoscuți în liceu ca niște cai bălțați !).
Nu uita:
«Chiar dacă viața mea de școală
Mă va despărți de tine,
Înspre-n trecut întoarce-ți capul
Și-apoi gândește-te la mine !»
Așa îți vei aduce aminte de rutinatul tău coleg Vasi !
Îți doresc mult succes la facultate, la femei (fete tinere sau, în cel mai rău caz, «babe» de vreo 20-22 ani !) și, în special, la fotbal ! Să dea Dumnezeu, să ajungi la «Poli» Iași, cum îți dorești, dar îți atrag atenția că în doi-trei ani UTA va intra în «A» și vei avea de furcă cu mine, voi fi căpitan de echipă ! Păi, sunt rudă cu Maradona și nepot al lui Pelé, iar de la argentinian am învățat toate șmecheriile fotbalului. Ba chiar m-a chemat la el, în America, dar nu m-au lăsat «mangraonii» de sus să ies din țară ! Sper să ne reîntâlnim în analele fotbalului «Diviziei A» !
Cu stimă și respect, colegul tău de suferință !” (Vasile M., fie-i țărâna ușoară!);
-„Alo, cine este acolo? A, tov. Nazat ? Ce faci, dragă, cum te simți după absolvirea liceului ? Îți mai aduci aminte, era un timp când stăteam într-o clădire…
– Da, da, îmi amintesc foarte bine, dar cine ești tu ?
– Eu? Sunt Gÿmÿ Calo Delsodore, cel mai mare chiulangiu din acel mare pustiu ! Poate d-asta nu mă recunoști după glas, fiindcă la ore eram tare tăcut, nu-mi plăcea să conversez cu manechinii ăia care luau câte un scaun în cur și gata pe noi cu ascultarea ! E, ce să-i faci? Așa era timpul atunci, pe vremea noastră, știi și tu că era vai de mama noastră, veneam cu geaca la școală, dăsculți, netunși, în blugi, reiați, ce să-i faci ?
Dar acum, când vorba aia, ne considerăm deja oameni cu familie și copii, am ajuns la maturitate, nu ? Am auzit de la antrenorul tău secund, Gigel Roșioară, că ai șanse mari să te ia «Poli» Iași. Eu îți urez succes în cariera de sportiv, dar cred că nu asta este perspectiva ta de viitor. După câte știu, urmezi Dreptul, un pas în viața ta, așa că îți doresc noroc ! Și, poate, ne vom reîntâlni în viață, tu avocat, eu… Vom avea astfel nevoie unul de altul !
Un salut prietenesc, Papa Clement al II-alea! Să-ți poarte noroc Cel din ceruri !” (Clement M.);
-„În cei doi ani cât am fost împreună în aceeași clasă, ai rămas același «om» de încredere și de cuvânt, modest… Totodată, aș vrea să-ți doresc să ajungi în vârful piramidei fotbalistice, iar când ne vom reîntâlni, să fii acealși om plin de seriozitate, încredere, un om de toată isprava !” (Floricel S.);
-„Sincer să fiu, îmi pare rău că nu te-am avut coleg de clasă încă dintr-a IX-a! Prin optimismul tău, prin glumele tale, care mai tot timpul au stârnit râsul, m-ai făcut să mă simt bine. Peste ani, mă voi întreba unde e Nazat din ultima bancă, elevul-problemă pentru unii profesori care nu i-au înțeles glumele, ieșirile sale asemănătoare celor de pe terenul de fotbal Sănătatea de la «Botu’ calului».
Unde e Nazat, fotbalistul ?
Unde, unde ?…” (Alexandru S.).
-va urma –
