Îmi continui drumul printre amintiri. Ajung la Moisei, vreau să revăd neapărat coloanele dispuse circular care evocă masacrul eroilor uciși de trupele horthyste nu foarte demult. Victimele erau țărani ardeleni încarcerați la Vișeu de Sus sub acuzația de trădare de patrie, patriotism românesc și partizanat. „În condițiile înaintării forțelor militare aliate, cei mai mulți dintre cei încorporați în unități de muncă obligatorie au dezertat, încercând să treacă linia frontului și să se întoarcă în localitățile de domiciliu. Unii au reușit, alții, între care și cei uciși la Moisei, au fost prinși de jandarmii unguri de front și duși într-un lagăr improvizat în casa unui evreu transilvănean deportat în lagărele de exterminare naziste.
În ziua de sâmbătă, 14 octombrie 1944, prizonierii din lagărul de la Vișeu de Sus au fost urcați de militari unguri într-un camion și transportați la Moisei, comuna fiind în prealabil complet evacuată de locuitori. 12 dintre ei au fost închiși într-o căsuță de lemn, fiind împușcați de către soldații maghiari, care trăgeau prin geamuri și ușă. În continuare, au fost uciși și ceilalți români. Masacrul s-a întâmplat pe la orele 15, în aceeași noapte militarii incendiind satul și arzând circa 300 de case. Cadavrele, intrate deja în putrefacție, au fost îngropate la două săptămâni după comiterea masacrului, când localnicii au revenit la gospodăriile lor. Deasupra gropii comune s-a înălțat o troiță de lemn, înlocuită după câțiva ani de un obelisc din piatră.
În anul 1983 cele două locuințe în care s-au săvârșit crimele au fost transformate în case memoriale, muzee deschise publicului larg, iar în amintirea martirilor a fost ridicat un ansamblu memorial. Monumentul cuprinde 12 figuri de piatră – 2 chipuri omenești și 10 măști tradiționale maramureșene – fiind realizat de sculptorul maramureșan Géza Vida.”[1]
Ei bine, aici sculptorul Géza Vida și-a amplasat prin 1966 ansamblul memorial, cam abandonat astăzi, când patriotismul a devenit… delict de opinie. Urc cele 44[2] de trepte de piatră și le cer iertare morților degeaba, pentru un ideal traficat mai apoi pe bani grei de lichelele, neaoșe și străine, care au căpușat țara după 1989… La prima mea descindere în ținutul moroșenilor, în 1975, l-am vizitat la locuința sa din Baia Mare pe artistul plastic, și profesorul meu de odinioară, Aurel Gârjoabă, ne-a imortalizat pe amândoi pe un diapozitiv a cărui încărcătură emoțională mă răvășește ori de câte ori îl privesc…
[1] Masacrul de la Moisei (Wikipedia)
[2] Semnificația anului 1944.
