• avocat
  • scriitor
  • publicist

„Podul lui Dumnezeu”

          Trecem în Mehedinți, la Ponoarele. Drumul este o revărsare de pitoresc nepervertit deocamdată de omul post-modern. Pe marginea podului-minune ne așteaptă Dumitru Borloveanu, fost profesor de română și franceză în vestita localitate. Deși se  apropie de optzeci de ani, gazda are o vivacitate  de invidiat. Ochii albaștri și scăpărători te cuceresc pe dată și te pomenești  ascultându-l  fără să mai rostească vreun cuvânt. Zău că mi-aș fi dorit să am un asemenea dascăl la școala generală ! Septuagenarul ne  deapănă poveștile locului, ale Plaiului Cloșani, una mai captivantă decât cealaltă. De pildă, legenda spune că, demult, prin 1350, aici, aproape de granița cu Imperiul Habsburgic, a venit un călugăr din Muntenegru cu gândul de a ctitori o biserică ortodoxă. Nicodim  se numea misionarul, numai că localnicii nu l-au îngăduit. De aceea,  într-o noapte, ei au tăiat o găină și i-au pus-o pe furiș în desagă. A doua zi, când trimisul lui Dumnezeu și-a continuat căutările, sătenii l-au oprit și i-au  cerut  să-și golească traista. La vederea păsării, l-au învinuit că-i  hoț, iar nu călugăr. Străinul a înțeles iute hiclenia băștinașilor și a plecat spre Tismana, blestemându-i pe vlahi să n-aibă în veci un lăcaș religios, iar apa să le fie murdară  de-a pururi și  între malurile răurilor să nu crească  nimic, nici măcar peștii și broaștele. Bașca să le sece și pișătoarea, cascada, adică. Martor  la șiretlicul ponorenilor, Cel de Sus a ridicat  pe dată un podeț pe care să pășească Nicodim în misiunea  lui sfântă. Astfel a apărut, cică, „Podul lui Dumnezeu”, ăl mai falnic pod natural din Europa. Altă legendă, culeasă în 1980 de Ion Vucea (Ion de la Prag), spune că, la un moment dat, lui  Dumnezeu i s-a făcut milă de oamenii din Ponoarele, care nu puteau trece Valea Pragului, şi l-a alungat pe diavolul care se adăpostea în peştera de la Pod. Dracul a fugit şi atunci tavanul peşterii s-a prăbuşit, iar Dumnezeu a făcut podul pentru oameni. Dracul a ieşit la Zătonul Mare zgârâind cu ghiarele stâncile din Dealul Peşterii.  Acolo s-a aşezat pe o piatră care-i poartă şi acum numele (Stânca Dracului).”[1]  Cobor spre Crovul Peșterii  și arcul pietruit, lung de treizeci de metri și lat de douăzeci și doi, se înfățișează în toată-i splendoarea masivă și miraculoasă.

 ––––––––––––––

[1] Cornel Boteanu și Dumitru Borloveanu, Ponoarele. Ghid turistic

Va puteți abona la articole prin e-mail:

Citeste si...

29 septembrie, 2023

Trecem în Mehedinți, la Ponoarele. Drumul este o revărsare de pitoresc nepervertit deocamdată de omul

27 septembrie, 2023

Trecem în Mehedinți, la Ponoarele. Drumul este o revărsare de pitoresc nepervertit deocamdată de omul

25 septembrie, 2023

Trecem în Mehedinți, la Ponoarele. Drumul este o revărsare de pitoresc nepervertit deocamdată de omul

Articole similare

Drumul Ciucarului
VIZUALIZARI
Eibenthal, oaza de dumnezeire  
VIZUALIZARI
Clisura Dunării
VIZUALIZARI
Soarele, la răsărit...
VIZUALIZARI
Ștefan Mitroi și veșnicia satului teleormănean
VIZUALIZARI
Vacanță în Halkidiki
VIZUALIZARI
Fântâna din răscruce...
VIZUALIZARI
Omul cu ușile închise
VIZUALIZARI
Pe mare...
VIZUALIZARI
La meci, dar nu prea
VIZUALIZARI