Turcia își trăiește o altă criză pentru putere. Sângeroasă și înfricoșătoare, ca întotdeauna. Otomanii n-au fost niciodată sensibili la nuanțe. Nu și-au irosit energia cu așa ceva. Septuagenarul Felthullah Güllen, cândva prieten la cataramă cu Recip Erdogan, s-a autoexilat în SUA și de acolo a creat o structură statală paralelă. Destui sunt de părere că libărcile găsite deunăzi în birourile președintelui turc poartă amprenta clericului refugiat în Pensylvania. Altminteri, autoritățile de la Istanbul nu se dădeau peste cap să-l repatrieze din România pe ofițerul acela de informații bănuit de trădare. Ăla viu, că celălalt s-a sinucis în parc, pe o bancă prin Drumul Taberei, pare-mi-se. Voia li s-a făcut și, probabil, nefericitul a defectat, cine ar fi rezistat în locul lui ? Puciștii și-au văzut de ale lor, iarăși probabil, susținuți din afară, dar au ignorat șiretenia ancestrală a asiaticilor. Greșeală fatală ! Viclean din fire, Erdogan a mimat panica de pe un ecran de telefon mobil. Astfel s-a întors lovitura de stat plănuită de o facțiune militară, prea atentă la sirenele străine și, vai !, atât de naivă. Nici nu fusese înăbușită revolta că lista celor 200 de magistrați atârna pe stâlpii infamiei1. Ca și a ofițerilor insurgenți. Când naiba or fi fost întocmite acele tabele, când ? Păi și, atunci, cum să nu ne ducă mintea la o manipulare ordinară tocmai pe noi, românii, cei care am trăit piesa de teatru a Revoluției din 1989 ? Recep Erdogan își va consolida, de azi înainte, puterea discreționară, țara i se va așterne la picioare și legea la care lucra deja, în sensul sporirii prerogativelor, va fi promulgată cu iuțeala fulgerului. O cere contextul, nu ? Turcia nu-i în stare să arunce la gunoi amintirea sultanului. Dar nici rușii, pe a țarului, sau americanii, pe a șerifului, de care sunt pe veci obsedați. De parcă în Valahia nu s-ar supraviețui în subconștientul colectiv cu poza Domnitorului frânt de șale în fața feluritelor Porți ! Șeful de la Ankara și-a jucat magistral cartea, cu evreii s-a împăcat și acum le construiește un spital la ei în podișul sterp, pe Putin l-a înfruntat fățiș, iar americanilor le-a zis-o pe șleau că nu sunt parteneri strategici dacă nu-l extrădează pe predicatorul urzitor de comploturi. Tipul visează să fie un lider regional de care să se împiedice oricine, Imperiul Otoman e încă viu în mintea sa. Sărmanu´, habar n-are că toate astea i-au pecetluit sfârșitul. Lovitura asta de stat dejucată abil și spectaculos, prin scoaterea în stradă a poporului fidel, nu-i altceva decât vina de mai târziu, rechizitoriul ce-l va trimite la moarte. Nu la fel a pățit și Kenan Evren ?
Ce îi determină, totuși, pe politicieni să ignore cu atâta inconștiență istoria ? Știind, totuși, că istoria, pârdalnica !, se repetă întruna…
1Aflu acum că 3000 de magistrați au fost îndepărtați din câmpul tactic al suveranului înapoiat în jilțul prezidențial