Stau întins pe o plajă și privesc în jur. Lângă mine, un cuplu trecut bine de prima tinerețe. Ea citește o carte siropoasă, el pare absent. Își vorbesc doar prin interjecții, scurt și mecanic, nici nu se uită unul la altul. Amândoi butonează cu sârguință maniacală telefoanele mobile acaparatoare. Sunt „două trupuri întinse pe nisip și care nu se doresc. Două ființe care nu se iubesc și care rămân împreună.
Aceasta este celula de bază a holdingului planetar numit Omenire.
Ea asigură o mare stabilitate civilizației noastre. Da, omenirea rezistă datorită acestei unități de bază: un bărbat și o femeie care trăiesc în cuplu, fac copii, simt unul pentru celălalt o anumită afecțiune, au adesea aceleași preferințe culinare, sunt uniți de un schimb de idei, dar nu se iubesc. Ca recompensă, societatea îi lasă să aleagă între un colac de toaletă original, un nou model de mobil, un nou format al ziarului lor preferat, o nouă țară bântuită de foamete, o nouă gândire unică, ultima carte a unui vechi filosof nou… Ocupați să facă alegerea cea mai bună, ei uită de natura tristă a coexistenței lor: două ființe care nu se iubesc.”[1]
Dar, „pentru a se asigura fericirea acestui cuplu, s-au masacrat mii de specii animale și vegetale, s-au otrăvit mările, s-au produs arme din ce în ce mai ucigătoare și continuă să se fabrice milioane de tone de obiecte inutile, să se poarte războaie, să se zdrobească miliarde de vieți atât de scurte în roțile unui productivism demențial. Toate acestea pentru ca femeia să poată să fumeze, să-și spargă coșurile între coapsele slabe și s-o citească pe Amélie Nothomb. Măcar dacă, la sfârșitul răului planetar, ar apărea un bărbat și o femeie care să se iubească.”[2]
Însă nu iubirea îl preocupa pe omul mileniului 3, nici pomeneală ! Păi între Adam și Eva n-a existat așa ceva, Biblia nu vorbește nicăieri despre dragostea lor, semn că primii pământeni s-au rezumat doar la reproducere. Și cum istoria se repetă, netrebnica!, următorii primii oameni n-ar trebui să le semene strămoșilor dintâi? Iubirea nu mai are căutare azi, a căzut în desuetudine, semenii noștri aleargă după altceva – un exercițiu erotic în grabă și atât. Angajatorii se feresc ca dracu` de tămâie de slugile îndrăgostite, exemplarele astea atinse de ciudata boală ar strica productivitatea muncii, ar diminua profitul holdingului... Iar dacă profit nu e, capitalism nu e !
Mai departe de șezlongul meu, un tip tânăr și musculos, tatuat în exces și cu barbă tunsă scurt, își exersează talentele de fante, gesticulează larg în fața unei adolescente superbe. Dintotdeauna „atracția sexuală este un catalizator supraputernic, o energie care ar putea fi îndreptată spre țeluri glorioase (Freud s-a încrâncenat pe această cale). Cum se face că ea devine un scop în sine distrugător, se fărâmițează în ridicolul donjuanism al masculilor carnivori care doresc ori stagnează în rumegarea obtuză a masculilor ierbivori care, emasculați prin căsătorie, nu mai doresc? Într-un cuvânt, de Ia ce masă critică de carne posedată în sus se eliberează bărbatul de multiplicitatea erotică și accede Ia iubire?” Habar n-am, dar știu că inșii ca el „se simt bine în lumea aceasta de depresie agreabilă a țărilor bogate, unde masturbările lor se erijează în crez și disfuncția lor erectilă capătă dimensiunea unui rău al secolului. Și apoi, dragostea, se știe și Béquoul arată asta, a fost ucisă de feminism, liberalism, mai ’68, informatică, libertinaj, anticlericalism, psihanaliză, diktatul economic, permisivitate, sfârșitul feminismului, mondializare, perioada de după mai ’68, familia monoparentală, publicitatea erotocentristă, noua ordine mondială, pornografie.”[3]
Pornografia, zeița păgână a contemporaneității… O industrie strategică, la fel de importantă ca și cea militară. Zorzoanele erotice sunt nelipsite din trusa sexuală a omului modern. Familia tradițională este atacată din toate părțile, se încearcă ținerea sub control a demografiei, și mișcările gay ori antinatalitate sunt un antidot ideal, un fel de prezervative sociale. Copiii vor fi încredințați în curând cuplurilor netradiționale[4], corectitudinea politică și-a găsit o nouă utilizare. Discriminarea pozitivă creează monștri, dar cui îi pasă ? Sexul e liber și protejat.
Zâmbesc amar în sinea mea. Vecina n-a terminat de citit cartea, iar soțul ei parcă picotește, la ce s-o gândi atât de absent ? Doar telefoanele mobile țârăie întruna și viril. Două trupuri întinse pe nisip și care nu se doresc…
–––––––––––––––
[1] Gabriel Osmonde, Lucrarea iubirii
[2] Idem
[3] Gabriel Osmonde, Lucrarea iubirii
[4] Psihiatrul suedez David Eberhard atrage atenția că strădania oficială de a elimina din programele școlare cuvintele „fată”, „băiat”, „el” și „ea”, întrucât toți ar aparține aceluiași gen, „este un fel de spălare a creierului care funcționează atunci când copiii sunt mici și pe termen scurt se adaptează la asta, dar ce se întâmplă atunci când merg la școala obișnuită și află că trăiesc într-o sectă? Acesta este un fel de sectă religioasă pentru a spune că nu există diferențe între bărbați și femei, nu are nimic de-a face cu știința.” (Evenimentul zilei)