… Samba a acaparat Maracaná în seara de 13 iulie 2014. Nu știu prin ce mister, prin ce taină, lângă mine stă același băiețel ca atunci, în 1950. Nici el n-a crescut, este la fel de mic, numai că acum repetă alt nume: „Neymar, Neymar!” Și, la fel ca în urmă cu 64 de ani, plânge de i se zguduie trupul plăpând, o clipă nu i s-au uscat lacrimile. Îl apuc de mână și îi șoptesc că Brazilia lui n-are egal pe lume, că este regina saloanelor fotbalistice de pretutindeni, că „succesul nu înseamnă să nu cazi niciodată, ci să te ridici de fiecare dată în momentele dificile.”[1] El mă ascultă, își șterge ochii și îmi zâmbește fericit. „Neymar, Neymar!” îl aud strigând, înveselit pe neașteptate, deși pe gazon juca… Messi.
––––––––––––––––
[1] Luka Modrić (Gazeta Sporturilor)