2018. Rusia. Nu mai e vremea viselor. Murtaza Ahmadi trăiește aievea, are opt anișori și locuiește în Afganistan. În 2016, puștiul acesta și-a pus pe el o pungă de plastic pe care a scris numele lui Messi și numărul 10. Poza lui a făcut ocolul lumii, așa încât idolul său i-a dat întâlnire la Doha, în Qatar, ocazie cu care i-a dăruit două tricouri cu autograf și o minge, acțiune girată de UNICEF. Dar „din ziua în care Murtaza a devenit faimos, a declarat mama băiatului pentru CNN, viaţa noastră s-a schimbat. Nu doar talibanii, însă şi alte grupuri au început să creadă că Messi i-a dat mulţi bani fiului meu. Nu l-am mai trimis la şcoală şi am fost ameninţaţi tot timpul. Era mai bine dacă Murtaza nu ajungea faimos.”
Faima, drăcușorul de care nimeni nu scapă nezgândărit, deși micuțul nu asta și-a dorit în inocența sa. Nu, și-a închipuit că punându-și bucata aia de plastic pe el, pe care mâzgălise numele idolului, va fi pentru o clipă Messi. Că doar toți copiii lumii visează măcar o dată să fie un personaj de basm. Numai că tot oamenii mari sunt cei care le ucid visurile… Alung ceata lui Scaraoțchi cât mai departe de Murtaza și chem oastea îngerilor să-l ia în pază, să-i ocrotească destinul. Mă întorc în viul cărții, într-o dimineață când „soarele se înălța revărsând din mesteceni o puzderie de aur”[1]…
––––––––––––––––
[1] Alexei Nikolaevici Tolstoi, Petru I