Din cafeneaua literară abia deschisă la Oradea, negustorul de lingușeli Gabriel Liiceanu își omagiază binefăcătorul de conjuctură – Ilie Bolojan -, și-i face curte „în îndoituri de licheluță”[1]. Pe care îl aseamănă cu… Moise, iudeul, pornit într-o bejenie de vreo patruzeci de ani întru reeducarea propriului popor. Ptiu, drace, după cele două decenii prorocite de profetul Silviu Brucan, iată-ne amânați iarăși în visul nostru de stabilitate socială, politică și administrativă! Și de parcă nu era îndeajuns slinoasa comparație, Liicheanu îl alătură pe premierul „Ilie de la Sculărie” unei pleiade ilustre de oameni politici: Mihail Kogălniceanu, Ion C. Brătianu, Regele Carol I, Regina Maria, Iuliu Maniu și Corneliu Coposu. Da, „nu vă grăbiți să scăpați așa lesne de mine, acuzându-mă că trec printr-o criză de exaltare, de vreme ce mă hazardez să-l așez pe Ilie Bolojan în acest context. Vorbind astfel, am în vedere potențialul pe care-l are acest seamăn al nostru de a deveni – dacă-l vom lăsa să-și facă treaba – unul dintre ei”. Criză de exaltare? Nicidecum, bibicule, e o criză de slugărnicie, după ce i-ai pupat în fund și pe Traian Băsescu, și pe Klaus Iohannis, și pe oricine de pe urma căruia ți-ai tras un folos…
Numai că mărturisita criză se adâncește și capătă accente de-a dreptul stupide când filosoful „îmbulzit de sine” și-l dorește clonat pe orădean[2]. Citești și te crucești, Dumnezeule, vom scăpa vreodată de lichelele cu ifose intelectuale ? Știu răspunsul, așa că nu-l mai scriu, de ce să mâzgălesc aiurea hârtia ?
[1] Octavian Goga despre Manoilescu, care dorea să-i intre în grații
[2] „Nu vreți să facem, până la urmă, supremul test, cu harta României în față? Eu cred, cu cifrele pe masă, că în momentul de față cel mult unul dintre cele 41 de județe ale României, județul Bihor, îți dă senzația, străbătându-l, că ai descins în Occident. Și că, dintre cele 41 de capitale de județ, Oradea este cel mai modern și cochet oraș al României. Și că, pentru a se ajunge aici, totul s-a petrecut în deplină transparență, ei, bine da, cu o contabilitate la sânge și cu bani proveniți din bugetul local, din cel guvernamental și din fonduri europene din care nici un «bugetar» nu s-a înfruptat. Nu vreți să-l lăsăm pe Bolojan să facă o Românie în care să ne simțim toți acasă și din care nimeni să nu mai simtă nevoia să-și ia lumea în cap? Ce se poate atunci răspunde la întrebarea dacă Bolojan poate fi clonat, de fapt înmulțit cu 40 pentru a-l face să iradieze la scara întregii țări. Răspunsul e «da», dacă i se va da timp, dacă i se vor da anii necesari pentru a traversa deșertul corupției pe care-l locuim.”