Cernea cu toamnă la Islaz… O toamnă melancolică, aurie și blândă ca mângâierile bunicii mele. Cernea cu o pulbere gălbui-stacojie peste luncă și peste zăvoaie, peste amintirile mele, peste lumea asta de pripas. Foșneau veșted plopii și sălciile, suspinau nostalgic după vara abia isprăvită, Doamne, cum mai suspinau ! Și miroseau a lumânări aproape stinse… doar Dunărea curgea la fel, netulburată de trecerea anotimpurilor.
19 ianuarie, 2025
Cernea cu toamnă la Islaz... O toamnă melancolică, aurie și blândă ca mângâierile bunicii mele. Ce
17 ianuarie, 2025
Cernea cu toamnă la Islaz... O toamnă melancolică, aurie și blândă ca mângâierile bunicii mele. Ce
15 ianuarie, 2025
Cernea cu toamnă la Islaz... O toamnă melancolică, aurie și blândă ca mângâierile bunicii mele. Ce