După ce alți descreierați musulmani au aruncat în infern Bruxellesul, premierul Franței ne-a anunțat că suntem în plin război. Noi o știam de mult, atenți la trecut, fiindcă acolo trebuie căutate mereu deslușirile. Acolo sunt întotdeauna rădăcinile oricărui  rău, prezentul nu se poate explica niciodată doar prin el însuși. Or, într-o epistolă  adresată la 15 august 1871 politicianului italian Giuseppe Mazzini, Albert Pike, Mare Comandor al francmasoneriei americane, scria următoarea profeție: „Primul război mondial trebuie creat pentru a permite Illuminaţilor să răstoarne puterea țarilor în Rusia şi pentru a face din acea ţară o fortăreaţă a comunismului ateu. Divergenţele create de către agenţii Illuminați între imperiul britanic şi cel german vor fi folosite pentru a porni acest război. La finele acestui război va fi construit comunismul, iar acesta va fi mai apoi utilizat pentru a distruge alte guverne şi pentru a slăbi religiile. Al doilea război mondial trebuie iniţiat prin exploatarea diferenţelor între fascişti şi sionismul politic. Acest război trebuie condus de aşa natură încât nazismul va fi distrus iar sionismul politic va fi întărit în aşa măsură încât forţa sa va permite instituirea unui stat suveran Israel în Palestina. În timpul celui de-al doilea război mondial, comunismul internaţionalist trebuie să devină atât de tare încât să contrabalanseze creştinismul, care atunci va fi limitat şi ţinut în şah până la momentul în care vom avea nevoie de acesta pentru cataclismul social final. Al treilea război mondial va trebui creat prin exploatarea disensiunilor create de agentura Illuminaţilor între sioniştii politici şi liderii lumii islamice. Războiul trebuie condus în aşa fel încât islamul şi sionismul politic să se distrugă reciproc. În acest timp celealte naţiuni ca întotdeauna divizate în această chestiune vor fi obligate să lupte până la completa lor epuizare fizică, morală, spirituală şi economică. Vom dezlănţui nihiliştii şi ateiştii şi vom provoca un formidabil cataclism social, care prin întreaga sa hidoşenie (oroare) va arăta naţiunilor efectul ateismului absolut, originea sălbăticiei şi a celui mai sângeros cataclism. Apoi, peste tot, cetăţenii obligaţi a se apăra împotriva unei mâini de revoluţionari, vor extermina pe acei distrugători de civilizaţie, iar mulţimea, deziluzionată de creştinism – ale cărui spirite cereşti vor fi din acel moment fără orientare sau direcţie – va porni în căutarea unor idealuri, dar nu va şti încotro să-şi orienteze adoraţia şi atunci va primi adevărata lumină, prin manifestarea universală a curatei doctrine a lui Lucifer, care va fi în fine scoasă la vederea mulţimii. Această manifestare va rezulta din mişcarea mondială reacţionară care va urma distrugerii Creştinismului şi ateismului, ambele fiind cucerite şi exterminate deopotrivă.

Dacă reformatorul Ritului Scoțian Antic și Acceptat a intuit  corect, „agentura Illuminaților” are rezervat pe veci un loc în Iad. Oricum, trăim în oroare încă din 2001, din acel blestemat 11 septembrie new-yorkez. De atunci, lumea a luat-o razna și se tot autodistruge programatic și ireversibil. Două sunt cauzele noului cataclism mondial – americanii, cu damblaua lor de a-și vârî nasul oriunde, și sistemul capitalist, ajuns la implozie.

Întăriți și aureolați cu nimbul de salvatori planetari după a Doua Demență Mondială, yankeii  și-au luat în serios rolul de Putere Absolută și Discreționară. Criza economică și financiară i-a împins în toate cele patru zări, cu osebire în ținuturile petrolifere. Acolo, au însămânțat zavera și, astfel ațâțați, băștinașii și-au ucis  mișelește conducătorii atât de temuți. Libertate contra petrol !, așa sună cel mai odios troc petrecut în epoca modernă. Revoluționarii cu turban nu s-au mai întors acasă, ci au rămas captivi maidanelor democratice create de propaganda americană. Destui și-au luat  trotilul cu ei și au plecat către Europa, sub privirile anesteziate ale comunității internaționale. Când locuitorii Bătrânului Continent s-au dezmeticit era prea târziu, celulele teroriste se consolidaseră  deja în Belgia sau Franța. Geaba țipă acum oficialii occidentali, urletul lor trebuia să ne asurzească  atunci când Administrația  de la Washington ne mințea  ca pe niște  proști că irakienii au arme chimice. Sau când îi zugrăvea pe alde Mubarak, Saddam și Gaddafi ca pe odioșii dictatori ai canibalismului  politic și câte și mai câte cacealmale. În loc să-i oprească  de la  invadarea țărilor cu cifra octanică ademenitoare, marile cancelarii apusene s-au declarat solidare cu agresorul. Iar solidaritatea în rău aduce numai nenorociri și blesteme, moarte !

Pe de altă parte, distrugerea sistemului comunist a dezechilibrat până la  sminteală harta politică mondială. Prinse în „războiul rece”, cele două sisteme  se controlau reciproc și omenirea a cunoscut cea mai lungă perioadă de pace. Cât timp principiile suveranității naționale și neamestecului în treburile altora au fost respectate, armele au tăcut. Ele s-au auzit iarăși, din  ce în ce mai isteric, în clipa în care interesele financiare au hotărât ștergerea granițelor dintre state și abolirea propriilor tradiții și obiceiuri. Fără identitate, oamenii se dedau la toate fărădelegile posibile și imposibile, nu mai au de dat socoteală nimănui ! Îndeosebi indivizii marginalizați cultural și economic, abandonați de un sistem capitalist atât de sălbatic. Bogățiile s-au concentrat ca nicicând în mâinile câtorva oligarhi, care și-au însușit  statele și le exploatează prin sinistrele servicii secrete, devenite vechilii corporațiilor de aiurea. Dacă decidenții mondiali nu vor avea curajul să discute în termeni reali situația  actuală, al Treilea Război Mondial  va transforma Globul într-o Cartagină.

P.S. Să fi avut vreo 6 ani, nu mai mult. Eram la Islaz. Am luat o nuia și m-am dus în obor, la șoprul acoperit cu stuf. Sub maldărul acela de trestie își  construiseră cuib niște viespi. Le-am lovit cu inconștiența vârstei casa. Ce a urmat e lesne de înțeles. De frică, am rupt-o la fugă, țipând ca mușcat de șarpe. M-am oprit într-un hârdău plin cu apă, cu insectele  acelea, altminteri pașnice, roind deasupra mea nervos. Reușisem să le scot din sărite, fără să-mi dau seama,  le stricasem rostul. Nu  mi-a mai  trebuit  în veci să  fac pe americanu´, mi-a fost îndeajuns clipa aia de nebunie. Dar alde Obama au sărit de vârsta copilăriei și, cu toate acestea, zgândăresc întruna viesparele de pretutindeni…