Lucrurile se vor normaliza, n-au cum să dureze la infinit !, îi aud pe mulți în preajmă, justițiabili și colegi de-ai mei, îngrijorați de valul de arestări și condamnări. Se înșală, SUA au interesul ca experimentul acesta, în care o țară este condusă cu instrumente  judiciar-penale, să izbândească. Pentru ca apoi să-l exporte în regiune,  invocând  succesele obținute de România în  combaterea corupției. Cine nu înțelege jocul cu pricina n-a priceput nimic din etosul politic al yankeilor.

 *

     Americanii sunt, la originile recente, emigranți europeni. Nemulțumiții, frustrații, proscrișii, săracii fugiți de pe Bătrânul Continent. Ajunși în Lumea Nouă, ei și-au adus de acasă și umorile, fără să uite însă că nu sunt altceva decât  refugiați din cauze economice, politice, religioase sau judiciare. Cei mai mulți și-au renegat țările de baștină, vinovate de eșuarea lor în alte spații. Destui și-au pus în minte să se  răzbune. Ura i-a orbit pe alții, prin manipulări oficiale1.  De aceea nu mă miră felul în care America tratează Europa. Arogant, disprețuitor, revanșard, în numele unui trecut traumatizant, nerostit, dar încă proaspăt în memoria dezrădăcinaților de acolo.

*

     Statul american  e obsedat să-și  spioneze fiecare cetățean, în casă, la birou sau pe stradă. Își cunoaște  prea bine contribuabilii ca să-i lase liberi, știe ce le poate pielea. Au un  trecut discutabil, cu prea multe antecedente,și de aceea s-au instituit măsuri  draconice de monitorizare. Unchiul Sam s-a transformat pe nesimțite în… Big Brother, iar noi, în Mica America, din Micul Paris…

*

     Sarabanda de asasinate ce au urmat  împușcării lui J.F.Kennedy este exemplară pentru statul ce se proclamă părintele libertății. Un președinte  cu vederi   de stânga cade victimă  furiei tenebroaselor carteluri ale crimei. Ca să ascundă oribila omucidere, serviciile secrete sacrifică doi nenorociți, aleși însă după un casting dibaci – unul avea legături cu Moscova și Havana, celălalt, o biografie dubioasă, la limita legii. Opinia publică trăiește din plin emoțiile spectacolului cu final foarte happy. Poate să doarmă liniștită, dreptatea a triumfat din nou, afacerile cu armament și droguri merg înainte. Americanul e fericit, stă răscrăcărat în fotoliu, mănâncă pop-corn, bea bere și zâmbește mulțumit – leafa îi ajunge să umple rezervorul autoturismului. Don´ t worry, be happy, nu ?

*

     Ca să  trăiască, primii imigranți poposiți în America  au trebuit să  șterpelească pământurile indienilor și să-i măcelărească, în numele  civilizației, desigur. Copilăria  mi-a fost marcată de filmele  cu pieile  roșii. Mereu și mereu, albii erau drepți și generoși, pe când  băștinașii, sălbatici  și primejdioși. Propaganda mergea strună, însă târziu  mi-am  dat  seama că Hollywood-ul e un fel de Scânteia, dar cu femei frumoase și dezbrăcate. Organe centrale de presă și unii și alții…După ce i-au căsăpit  pe indieni, albii au început să se fure între  ei, așa încât au înființat, preventiv și punitiv,  instituția șerifului. Ăsta, de regulă, fusese un ins certat cu legea, sătul să tot ucidă, se lăsa la vatră  și devenea justițiar. În numele dreptății, tipul împușca pe cine i se năzărea, că d-aia îl și alesese comunitatea – să omoare cu delegație. Judecătorul de pace s-a născut puțin mai târziu, culmea, din vechiul șerif. Laboratorul de diversiuni  cinematografice a lucrat mai departe, clișeul rămânând încremenit – binele învinge invariabil răul. Populația trebuia anesteziată și prostită cu pelicula–drog. Astfel structurată, pe criteriul celui mai rapid pistolar, societatea americană a trecut de la blugi la costum. De la vânătorul de scalpuri la gangster, schimbarea a  însemnat doar straie altcumva croite, năravurile păstrându-se pururea. Din Italia a fost transferat, ușor cosmetizat și îmbrăcat în veștminte  sindicale,  modelul mafiot. Pentru  ca  unii  să  se îmbogățească, au inventat prohibiția și în perioada aceea tulbure  vom găsi primul milion de dolari al multor magnați de azi. Prohibiția din anii ´30 e războiul  rece de mai apoi. Când rapturile interne s-au încheiat și fiecare și-a găsit locul în arborele social, americanii și-au îndreptat atenția spre rezervele de materii prime aflate dincolo de granițe. Instinctul de prăduitori i-a  mânat afară, către bogățiile altora, încurajați de mass-media complice, noul „idiot-util” al contemporaneității. În definitiv, indieni locuiesc pretutindeni, și în Europa, Asia sau Africa… Manipulările au continuat, mai sofisticate și mai cinice, cu supraproducții planetare – Peal Harbour, Hiroshima, Vietnam, 11 septembrie 2001, nașterea și capturarea lui bin Laden, cuibarele teroriste din Orientul Mijlociu, revoluțiile de catifea sau cele portocalii,  maidanele democratice…

     Așa că, de ce să ne mire comportamentul actual  al americanilor ?

1Samuel P. Huntington crede, de pildă, că ura împotriva musulmanilor este necesară pentru „coeziunea lumii occidentale”. Ura contra naziștilor și comuniștilor  s-a consumat, e nevoie de altă țintă…