Plouă apăsat la Sofia. Este 20 mai 2016. Hristo Stoicikov împlinește 50 de ani. I s-au alăturat,  pe stadionul Vasil Levski, toți coechipierii din echipa aceea minunată de la World Cup – 1994. Lipsește, motivat, Trifon Ivanov, decedat în urmă cu un an. De pe un ecran gigantic, fiorosul fundaș central ne privește blând, de parcă n-ar fi plecat niciodată. Lumea se ridică în picioare și se foiește stingher. Sărbătoritul  plânge ca un copil, în hohote, zguduindu-și trupul întomnat. Cimpoaiele jelesc tulburător, scâncete ascuțite și prelungi,  bocetul inconfundabil al Balcanilor. Șiroaie de lacrimi curg și din ochii albaștri-verzui ai lui Trifon, mișcat și el de atâta iubire  postumă. Nu s-ar mai lăsa dus, mai ales că foștii săi colegi îl așteaptă  pe teren. Deși e invers, ei se vor duce dincolo, să-și strângă în brațe șeful de vestiar. Doamne, cum mai plouă la Sofia, la aniversarea inegalabilului Hristo ! Și  cimpoaiele alea blestemate…