0-3 cu Franța, 0-2 cu Elveția și 0-1 cu Albania, așa am pronosticat înaintea turneului final al Campionatului European. Nu-mi făceam nicio iluzie pentru cea mai slabă națională a noastră din 1969 încoace. Meciul cu gazdele mi-a depășit orice așteptare, ne-am depășit cu mult condiția atunci, așa că, firesc,  nu putea urma decât coborâșul. Stătea în firea lucrurilor să se întâmple astfel cu o echipă lipsită  de valoare. Pe bancă, Puiu Iordănescu  s-a agitat degeaba, este imposibil să-i transformi  peste noapte pe alde Prepeliță și Adi Popa în fotbaliști  bunicei. Mediocritatea o antrenezi cât să nu pierzi rușinos, atât. Ca să câștigi la acest  nivel îți trebuie altceva.

      În primul rând, jucători care să joace la cluburile lor, să aibă continuitate în performanță. Chiricheș, Raț, Prepeliță, Torje și Sânmărtean sunt mai mult rezerve, ceea ce s-a văzut. Abulicul Tătărușanu nu va pricepe niciodată că a fi portar înseamnă nebunie, curaj, siguranță. Săpunaru a fost folosit la Pandurii stoper și mijlocaș central, arareori  fundaș lateral. Dragoș Grigore vine din Qatar și asta spune totul. Mățel, din Croația, dar acolo Ivo Pinto i-a luat fața până a plecat în Anglia. Steliano Filip  nu știe să stea în teren și e  bramburit, extrem de indisciplinat tactic. Hoban a luat titlul, dar în Israel. Pintilii s-a evidențiat în centru, inteligent și harnic, absența sa în derby-ul Balcanilor a contat enorm. Stanciu s-a agitat îndestul, ca și Chipciu, ca și Andone ori Keșeru, ca și Adi Popa, însă fotbalul  presupune nu doar alergare. Alibec este tipul băiatului de cartier, al șmecherașului cu tupeu și cu niscaiva talent, capabil să marcheze spectaculos la Voluntari sau Chiajna, nu mai departe…

    În al doilea rând, un sistem competițional intern puternic, în stare să creeze o emulație cinstită și dătătoare de speranțe. Atâta vreme cât Rapid, Pandurii, CFR Cluj Napoca, ASA Tg. Mureș sunt în colaps financiar, iar Dinamo s-a zbătut să iasă din insolvență, este absurd să ceri selecționerului rezultate notabile. Priviți, apoi, la transferurile efectuate de Steaua în săptămânile trecute și veți înțelege de ce Albania ne va învinge mereu în anii următori !

     În al treilea rând, centre de copii și juniori cu antrenori plătiți decent, astfel  încât să fie promovați  tineri talentați, nu fiii celor cu dare de mână.

   În al patrulea rând, reconsiderarea orelor de educație fizică  în școli, simultan cu organizarea întrecerilor sportive județene, regionale și republicane, a unei competiții de genul „Daciadei” de altădată.

     În al cincilea rând, redeșteptarea spiritului național, nu doar în sport, ci și în politică, cultură, în viața de zi cu zi, altminteri conștiința de slugă ne va pecetlui soarta  de veșnici perdanți.

    „Rușine  națională !” urlă destui pe la televizor  și nu numai. Abia acum  începe gălăgia, vorba imnului de-o exemplară imbecilitate sub care ne-am arătat Europei. Păi rușine națională e să-ți  închini țara oficinelor și corporațiilor  multinaționale, ori să accepți un  guvern impus de afară, ori să-ți distrugi propria economie și să construiești  mall-uri și discoteci,  ori să consimți la falsificarea opțiunii tale electorale, nu în  înfrângerea în dauna albanezilor ! De acum înainte mă tem că vom câștiga tot mai rar, nu la fel s-au petrecut  lucrurile și la  handbal masculin sau la gimnastică ? Să nu uităm că România  postdecembristă s-a născut din sloganul „Mirceo, fă-te că lucrezi !” și s-a maturizat odată cu altă enormitate propagandistică: „ Te uiți și câștigi !”

      La așa țară, așa fotbal, să nu ne mai ducem aiurea după fentele mingicarilor aflați în solda aparatului de diversiune și manipulare !